Dracila (Berberis vulgaris) este numită popular şi agriş roşu sau măcriş iepuresc.
În scopuri terapeutice, de la dracilă se utilizează doar coaja de pe ramurile tinere. Recoltarea se face în perioada septembrie-octombrie. Medicina ştiinţifică a constatat că prin administrarea remediilor din coajă de dracilă se înregistrează o stimulare a aparatului circulator şi a respiraţiei. Astfel, în stările de epuizare acută sau cronică, circulaţia sângelui se îmbunătăţeşte, pulsul devenind mai sănătos, iar respiraţia mult mai uşoară. Acţiunea acestor preparate nu este violentă, dar foarte preţioasă. Există şi multe situaţii în care coaja de dracilă a fost preţuită de fitoterapie ca un mare potrivnic al calculilor biliari. De asemenea, are acţiune antiinflamatorie asupra ficatului, vezicii biliare, rinichilor şi a vezicii urinare. De asemenea, diminuează durerile menstruale. Medicina populară mai întrebuinţează coaja de dracilă pentru purificarea sângelui, contra febrelor, ca apă de gură pentru potolirea durerilor dentare.