Numită şi îngerică sau "iarba celor şapte îngeri", angelica (Angelica arhangelica) este considerată în tradiţia românească o plantă cu însuşiri magice.
În trecut, era pusă în scăldătorile copiilor pentru ca aceştia să nu fie părăsiţi de îngerul lor păzitor. În scopuri medicinale, de la angelică se utilizează rădăcina, tulpina, frunzele, florile şi seminţele. Efectele cele mai puternice le au florile şi, mai ales, seminţele, care conţin un ulei volatil deosebit de eficient excitant cerebral. Fitoterapia recomandă preparatele din angelică în cazuri de astenie, în stări depresive dar şi de isterie. Sunt foarte eficiente şi în cazul apariţiei dificultăţilor de concentrare. Tinctura de angelică este deosebit de eficientă în tratarea bulimiei survenite pe fond nervos, pofta necontrolată de mâncare fiind mult temperată. La nivel gastric, angelica acţionează benefic în gastrita hipoacidă, colita de fermentaţie şi indigestie. Rădăcinile de angelică se folosesc ca mijloc aromatizant, dar şi pentru îmbunătăţirea digestiei şi tratarea afecţiunilor stomacale şi intestinale. Pulberea de angelică se obţine prin măcinarea fină a plantei. Pentru obţinerea tincturii, într-un borcan cu filet se pun 100 g de plantă (sau 20 de linguri de pulbere), 250 ml de apă şi 250 ml alcool alimentar de 90E. Se lasă totul la macerat timp de 7 zile, apoi se filtrează prin tifon. Tinctura se păstrează în sticle bine închise, la loc întunecos şi rece. Cea mai simplă formă de preparare este maceratul: 2 linguriţe de pulbere la 1 litru de apă, se lasă de seara până dimineaţa, când se filtrează şi se pune la rece; se beau 4 căni de macerat pe zi. Uleiul de angelică este benefic pentru rezolvarea unor probleme respiratorii - bronşite şi astm. În caz de răceală şi gripă reduce tusea, febra şi oboseala. La nivel psihic, uleiul de angelică inspiră echilibru şi calm.