Coada racului înfloreşte din luna mai pînă în septembrie. În scopuri terapeutice, de la această plantă se utilizează numai partea aeriană (flori şi frunze), fără tulpini.
Recoltarea se face în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, iar păstrarea se face în pungi de hârtie sau săculeţe din pânză. Planta este bogată în substanţe amare, flavonoide, taninuri (7-10 la sută), mucilagii, uleiuri eterice, vitamina C (pînă la 200 mg/100 g frunze), săruri minerale. Are proprietăţi antidiareice, astringente şi hemostatice (datorită taninurilor), spasmolitice asupra musculaturii netede a intestinului şi uterului (datorită flavonoidelor), antispastic gastric şi intestinal, antiseptic, sedativ, analgezic, cicatrizant, favorizant al coagulării sîngelui. Ceaiul de coada racului are acţiune benefică asupra aparatului digestiv, calmând colicile stomacale. Prin efectul calmant, ceaiul de coada racului va reduce durerile de stomac. O altă proprietate este aceea că, prin efectul hemostatic, reglează menstruaţiile abundente şi atenuează durerile abdominale. În calculoza renală (piatră la rinichi) şi artrite se recomandă o cură mai îndelungată cu ceai din această plantă. Fitoterapia recomandă preparatele din coada racului în boli ale aparatului digestiv (calmarea durerilor ulcerului gastric şi a durerilor de stomac, diaree rebelă, dizenterie, pancreatită, hemoroizi, enterocolite, combate înmulţirea bacteriilor în intestine); boli ale aparatului respirator (astm bronşic, tuse convulsivă); boli renale şi genitale (dizolvarea calculilor renali, metroragii cu hipermenoree - menstruaţii abundente şi neregulate, dismenoree, metroanexită, leucoree etc), artrite, gută (artrită urică), hiperhidroză, anemie, convalescenţă, epilepsie, stomatită, inflamaţii gingivale, ulceraţii ale pielii. Observaţii: tratamentul cu această plantă este contraindicat la persoane cu afecţiuni hepatice şi renale cronice. Ceaiul de coada racului nu se bea pe nemâncate, deoarece provoacă iritaţia mucoasei gastrointestinale. Uz intern: *Infuzie din 1 lingură plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se lasă să infuzeze, acoperit, timp de 10 minute, se strecoară şi se bea fierbinte, eventual în amestec cu lapte. Tratamentul durează 12 zile, cu câte 3 ceşti zilnic, având efect de fortificare a corpului la persoane anemice şi copii fără poftă de mâncare *Decoct din 2 linguri plantă uscată la 500 ml apă rece; se lasă în apă timp de 15 minute, se infuzează 10 minute şi se beau 3 ceaiuri călduţe pe zi, după mesele principale. Uz extern: *Decoct din 3 linguri plantă uscată şi mărunţită la 500 ml apă rece; se lasă la macerat 15 minute, se strecoară şi se pun cataplasme de 2-3 ori/zi (în caz de arsuri, ulceraţii cutanate, eczeme şi entorse), se fac băi generale (pentru întărirea oaselor la copii anemici) sau se fac gargarisme de 3-5 ori/zi (în gingivite şi stomatite).