Minodora N., din Toboliu nr. 37, doreşte mai multe amănunte despre calităţile păpădiei în tratarea unor boli. În medicina tradiţională naturistă, păpădia ocupă un loc primordial pentru calităţile sale terapeutice, pe care strămoşii noştri o foloseau adesea în tratarea unor afecţiuni. Este subliniat faptul că, de cum apărea, păpădia crudă era culeasă şi sortată: tijele erau mărunţite cu un cuţit, se aşezau într-un bol, se condimentau cu sare, se storcea lămâie, câteva picături şi ulei de măsline. Se servea ca aperitiv sau ca salată lângă o garnitură de cartofi copţi, orez şi friptură, de regulă de pasăre sau curcan (carne ce nu are colesterol). Bătrânii ziceau că salata de păpădie crudă (atunci când tija, frunzele şi florile au gustul de verdeaţă şi nu sunt deloc amare), este bună pentru eliminarea infecţiilor din sânge, ajută la o irigare mai bună a creierului. Păpădia amară este toxică (!), atenţie deci, când o culegeţi şi o folosiţi. Din plante crude, puse la uscat, într-un loc întunecos, departe de razele solare, se prepară un ceai folosit ca remediu în hipertensiune arterială, detoxificarea organismului, dacă se continuă cu cozile de vişine şi cireşe, ceaiul este foarte bun şi pentru curăţirea rinichilor. Pavel Cotuţiu, pensionar din Oradea, este interesat să ştie dacă, printr-o alimentaţie naturistă, poate scăpa de diabetul zaharat de tip II sau nu. În literatura de specialitate se afirmă că diabetul, o dată instalat, îl porţi cu tine toată viaţa, doar tratamentele se schimbă în funcţie de gravitatea bolii. Cu diabet se poate supravieţui şi 40 de ani, ţinând regimul alimentar adecvat, prescris de medicul curant, mai grave sunt complicaţiile care le dă această boală: atacă vederea, circulaţia sanguină, rinichii etc. Cât priveşte abordarea alimentaţiei naturiste în exclusivitate, părerile sunt împărţite, unii consideră că este leacul tămăduitor, alţii, dimpotrivă. Gândiţi-vă doar că din milioanele de oameni care au diabet pe mapamond, câţi n-ar dori să-şi găsească leacul miraculos, cât ar fi el de greu de folosit, după o viaţă cu tabieturi şi obişnuinţe alimentare din care grătarele, micii, fripturile stropite cu alcool nu lipseau. Nu se afirmă nicăieri că diabetul este boala sărăciei, a mizeriei, dimpotrivă, mai degrabă este învinovăţit traiul îmbelşugat ca rădăcină a răului în declanşarea bolii, mai ales că este ajutat de stresul cotidian. Răspunsul avizat îl puteţi obţine de la medicul dumneavoastră curant sau/ şi de la un nutriţionist. Până veţi fi convins cu argumente de binefacerile alimentaţiei nturiste, vegetariene, continuaţi tratamentul pe care-l aveţi, pentru a nu ajunge la complicaţii.