Numită şi pojarniţă, sunătoarea este o plantă medicinală cunoscută de toată lumea. În general, se prepară sub formă de infuzie şi se utilizează pentru efectul ei antiinflamator hepatic şi intestinal, dar şi pentru combaterea altor boli evolutive precum gastrită hiperacidă, ulcer gastric, colite, colecistite, hepatite cronice evolutive, hepatite acute, dischinezii biliare. Este recomandată în boli digestive, în special în cazul afecţiunilor stomacale şi hepato-biliare. Totuşi, fitoterapia conferă acestei plante multe alte proprietăţi benefice pentru sănătate. Sunătoarea mai este recomandată şi în caz de inflamaţii ale căilor bronşice, inflamaţii ale căilor genitalo-urinare, enurezis, incontinenţă urinară, hemoroizi, dismenoree, tulburări de menopauză, gută, gingivite, arsuri, răni. În acelaşi timp, remediile din sunătoare elimină contracţiile involuntare ale muşchilor viscerali, înlătură depresiile simptomatice şi reactive şi depresiile nevrotice şi distonia vegetativă. Infuzia de sunătoare se prepară din 1 linguriţă plantă uscată şi bine mărunţită, peste care se toarnă 200 ml apă clocotită. Se lasă să infuzeze, acoperit, timp de 15-20 de minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi, având efecte coleretice (fluidifică bila, ajutând la eliminarea ei), antiseptice şi decongestive. Infuzia concentrată se prepară la fel, numai că se pun 2 linguriţe de plantă la aceeaşi cantitate de apă. Se bea câte o lingură după fiecare masă.