Uleiurile volatile naturale şi efectele lor asupra minţii
*Alese şi folosite cu abilitate la timpul potrivit, acestea ne pot ajuta foarte mult în crearea ambianţei dorite, în amplificarea stării de sănătate, în generarea unor senzaţii şi stări agreabile în sfera aparent greu de influenţat a psihicului şi minţii.
Esenţa de trandafir "ascute" mintea. Se spune că esenţa din petale de trandafir (foto) ar fi "regina" uleiurilor volatile. Mireasma esenţelor de trandafir conferă o stare de armonie şi de pace interioară, trezeşte iubirea, reconfortează inima şi ascute mintea. Acest ulei esenţial este calmant, antidepresiv, fiind indicat în combaterea insomniei, iritabilităţii nervoase şi depresiei. Uleiul de lavandă alungă depresia. Lavanda sau levănţica este cea mai renumită plantă pentru acţiunea ei asupra sistemului nervos central în depresii, apatie, insomnie, tensiune nervoasă, isterie. Mirosul uleiului de levănţică induce o stare de regenerare sufletească, prospeţime şi puritate interioară, alungând gândurile negative. Mai este indicat în stări de panică, stres, iritabilitate, treceri bruşte de la o stare la alta, depresie mintală, depresie maniacă, epuizare nervoasă. Efectele miresmelor de busuioc. Uleiul volatil de busuioc (foto) limpezeşte mintea, conferă claritate mentală şi forţa interioară, înlăturând oboseala intelectuală. Acest ulei este unul dintre cele mai bune tonice nervoase. El poate fi folosit, în special, în afecţiunile asociate cu frică, slăbiciune, isterie. Despre mirosul busuiocului se mai spune că este bun pentru inimă, alungă neliniştea care devine melancolie şi-l face pe om bucuros. Uleiul esenţial de muşcată dulce. Mirosul uleiului de muşcată dulce (Pelargonium odorantissimum) are atât rolul de a calma hiperexcitabilitatea nervoasă, nervozitatea, iritabilitatea persoanelor mai active, dinamice, cât şi cel de a dinamiza, de a elimina anxietatea, depresia fiinţelor mai pasive. Uleiul de eucalipt este unul dintre cele mai puternice uleiuri volatile antiseptice. Este indicat în majoritatea afecţiunilor respiratorii, chiar şi contra unor virusuri gripale, având, în acelaşi timp, acţiune expectorantă şi antispasmodică asupra tractului respirator.

Muguri de brad contra afecţiunilor pulmonare
Siropul din muguri de brad se prepară dintr-un kg de muguri, care se fierb la foc domol, într-un vas acoperit, la 2 l de apă, timp de 15-20 de minute. După răcire, la fiecare litru de decoct se adaugă 900 g de zahăr. Se fierbe în continuare la foc domol, în vas acoperit, până la dizolvarea zahărului. După răcire, se trage siropul obţinut în sticle mici, închise la culoare, bine astupate şi se păstrează la rece. Se ia, în sezonul rece, câte o lingură de sirop la un pahar de apă de izvor sau apă minerală. Mugurii proaspeţi de brad se pot conserva bine prin stratificare cu zahăr (un strat de zahăr, un strat de muguri), bine tasaţi într-un borcan, până la umplerea acestuia. Borcanul trebuie închis bine. Cu timpul, zahărul se dizolvă şi se transformă în sirop. Preparat la rece, există avantajul unei bune conservări şi al păstrării vitaminei C existente în muguri. Pentru tratamentul afecţiunilor pulmonare, ca diuretic sau în unele afecţiuni nervoase, metoda cea mai simplă de preparare este infuzia din 2 linguri de muguri sau frunze tinere de brad la o cană de apă clocotită. După 10 minute, se strecoară şi se adaugă 2 linguriţe de miere. Se beau 2-3 căni/zi.

Piperul - un medicament preţios
Tradiţia chineză încadrează piperul alb şi piperul negru în categoria alimentelor picante, cu energie fierbinte şi cu influenţe benefice asupra stomacului şi intestinului gros, producând o senzaţie de încălzire în cavitatea abdominală. Medicii antici chinezi au constatat că piperul poate înlătura unele dureri abdominale provocate, de pildă, de răceli - tulburări gastrice, vomă cu lichid incolor (hiperaciditate gastrică), diaree şi chiar unele intoxicaţii alimentare. Iată câteva reţete: Se pun la fiert, în 750 ml de apă, 30 g de ghimber proaspăt, tăiat în feliuţe şi 1 g piper negru; se fierbe până ce apa scade la 250 ml. Se bea această cantitate de 3 ori/zi, atunci când apare un disconfort gastric însoţit de vomă *Este dovedit că un singur bob de piper negru, ţinut în gură 10-15 minute, poate regla tensiunea arterială, redând echilibrul între valoarea presiunii diastolice şi cea a presiunii sistolice *Iată şi o reţetă mai interesantă: se face o gaură mică în coaja unui ou proaspăt şi se toarnă în interior 7 boabe de piper alb; se acoperă gaura cu făină de grâu şi se înveleşte oul într-o hârtie umezită, după care se fierbe în abur, până se întăreşte. Se curăţă coaja şi se mănâncă oul, cu tot cu piper. Cu două astfel de ouă pe zi, se poate rezolva o nefrită în 10 zile. Totuşi, consumul de piper în exces poate fi periculos, mai ales la persoanele cu afecţiuni oftalmologice sau cu iritaţii faringo-laringiene.

Consumul de ţelină echilibrează funcţiile sexuale
Ţelina este o plantă legumicolă foarte cunoscută şi folosită. Se utilizează frunzele şi bulbul, păstrarea bulbului fiind posibilă pe întreaga perioadă a iernii, până primăvara târziu. Ţelina se întrebuinţează pentru condimentarea diferitelor preparate din carne, dar are şi multe alte calităţi medicinale. Stimulează glandele suprarenale, răcoreşte şi tonifică organismul şi constituie un excelent remediu împotriva obezităţii. Are rol intern în inapetenţă, astenie, artrite şi combaterea bronşitelor. Ţelina stimulează pofta de mâncare şi este un bun diuretic pentru bolnavii de ficat, inimă, rinichi şi plămîni. Are acţiune favorabilă în diabet, scăzând conţinutul de zahăr din sânge, precum şi în cura de slăbire, combătând constipaţia şi stimulând diureza. Dar cel mai important efect este că, un consum constant de ţelină echilibrează funcţiile sexuale şi, datorită vitaminei E, ţelina se bucură de reputaţia unui bun afrodisiac. Sucul de ţelină se foloseşte cu succes contra degerăturilor, în edeme, febră, icter, astm bronşic sau boli de vezică urinară. Fiind un bun diuretic (câte 3 pahare/zi), ajută la eliminarea substanţelor toxice în caz de reumatism şi gută. Totodată, potoleşte tusea şi combate inflamaţiile secreţiei bronhice. Seminţele au rolul de a mări pofta de mâncare, de a stimula digestia şi de a combate gazele stomacale şi intestinale.