Crudităţile, enzimele şi imunitatea
Alimentele crude hrănesc şi vindecă totodată, deoarece conţin enzime. Ele sunt necesare atât pentru cei bolnavi, cât şi pentru cei sănătoşi. Această hrană este un medicament zilnic, care ne întăreşte sistemul imunitar, apărându-ne de viroze şi de alte boli.
Mai mult, un organism purificat de reziduuri prin intermediul alimentelor crude nu numai că nu se îmbolnăveşte atât de uşor, ci este protejat de multe boli grave . Astfel, o cură de 2-3 săptămâni cu crudităţi alungă oboseala şi îndepărtează depozitele de grăsimi în exces. Rezistenţa organismului va creşte considerabil, chiar dacă se depun eforturi fizice mari, şi acest lucru pentru că imunitatea este strâns legată de felul în care ne hrănim şi de reziduurile nocive din organism. Cura periodică de detoxifiere. Detoxifierea se face periodic, la fiecare schimbare de sezon, sau cel puţin la interval de 6 luni, toamna şi primăvara. Pentru eliminarea deşeurilor şi toxinelor din organism este bine să se respecte câteva reguli simple, pe o perioadă de 7-14 zile, în care nu se consumă alimente prăjite, conservate sau afumate, carne şi mezeluri, alimente care conţin E-uri (coloranţi, conservanţi şi alţi amelioratori). Dulciurile se înlocuiesc cu fructe şi miere de albine naturală. Se elimină complet din alimentaţie făinoasele albe şi se consumă numai cereale, pâine neagră, de secară şi de tărâţe. Se mănâncă legume proaspete şi proteine vegetale (soia, ciuperci). Se bea cel puţin 2 l/zi de apă, sucuri de fructe sau ceaiuri de plante şi nu se consumă absolut deloc zahăr, cafea, alcool şi răcoritoare sintetice. Pentru energizare, se consumă ceai verde în locul cafelei. În fiecare seară, înainte de culcare şi dimineaţa, la trezire, se consumă următoarea băutură: un pahar de apă plată cu sucul de la o jumătate de lămâie şi 1 linguriţă de miere, după care se mănâncă lactate proaspete. Pentru detoxifierea vezicii biliare şi a ficatului, se bea, în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, o lingură de ulei de măsline presat la rece, cu puţin suc de lămâie, apoi se stă culcat pe partea dreaptă 20-30 de minute. Crizele de dischinezie biliară vor dispărea definitiv. Este bine ca măcar o zi pe săptămână să se mănînce numai hrană vie. Deci, nu se consumă alimente fierte sau prăjite (mâncare gătită), ci numai alimente în stare naturală: fructe, legume, sucuri naturale, nuci, stafide, smochine, curmale, cereale integrale, apă, ceaiuri. Dacă există voinţă şi se doreşte o detoxifiere mai profundă, este indicat să se consume hrană vie timp de 5-7 zile la rînd. Exerciţiile fizice, mersul activ, stimulează acţiunea sistemului cardiovascular şi procesele metabolice în organism, intensificînd funcţiile naturale de depuraţie. Pentru efecte maxime, aceste recomandări pot fi completate cu produse naturiste special create pentru eliminarea toxinelor din organism, produse care se găsesc în magazinele specializate sau la distribuitori autorizaţi.

Frunze de nuc în scopuri terapeutice
Produsele vegetale utilizate de la nuc în scopuri terapeutice sunt frunzele culese în lunile mai-iunie, moment în care conţin un maxim de taninuri, vitamina C, clorofilă, săruri minerale, inazitol, acizi organici, ulei esenţial. Aceste elemente oferă remediilor din frunze de nuc proprietăţi hipotensive, hipoglicemiante, calmante, antiinflamatorii, hemostatice, antiseptice, depurative şi antisudorifice, fiind recomandate în boli precum diabet zaharat, ateroscleroză, litiază renală, candidoză, infecţii strepto şi stafilococice. Frunza de nuc se recomandă şi pentru combaterea secreţiei excesive a glandelor sudoripare, eczemelor acute, viermilor intestinali şi diareei. Ajută foarte mult în combaterea intoxicaţiilor cu mercur. Frunzele de nuc se folosesc sub formă de infuzie preparată dintr-o linguriţă cu frunze uscate adăugate la 200 ml de apă clocotită. Zilnic, se consumă 2 căni din acest ceai. Extern, se foloseşte decoctul (fiertura) din 3 linguri de frunze de nuc adăugate la 250 ml de apă. Se fierbe timp de 10 minute, dar se poate prepara şi o infuzie din 4 linguri de frunze la 200 ml de apă clocotită. Cu aceste soluţii, se face gargară sau se inhalează aburi în stări gripale, se spală local eczemele sau se toarnă în apa de baie a copiilor, chiar şi a adulţilor.


Hameiul, o plantă folosită din vechime
Denumită popular hamei, camalău, himel, mălugă sau tofolean, Humulus lupulus este o plantă perenă, căţărătoare (la fel ca fasolea) ca o liană, cu tulpina lungă de 3-5 m. În scopuri terapeutice, de la hamei se folosesc doar conurile (inflorescenţe femele). În diverse preparate, conurile de hamei exercită asupra organismului uman acţiuni neurosedative, calmante, relaxante, antiseptice, bacteriostatice, antispastice, diuretice, depurative, stimulatoare a secreţiilor gastrice, aromatizante. Fitoterapia recomandă remediile din conuri de hamei în boli ale sistemului nervos: planta s-a folosit în vechime ca leac pentru melancolie, insomnie, nevroze, isterie, reglarea tulburărilor nervoase, ameţeli, boli ale aparatului digestiv: gastrite, uşurarea digestiei, crampe stomacale, eliminarea gazelor din stomac, afecţiuni hepatice, insuficienţă biliară, bronşite, acnee, seboree, reumatism şi gută. Pentru uz intern, se prepară o infuzie din 1 lingură conuri uscate la 200 ml apă clocotită. Se infuzează 10 minute, se strecoară şi se bea cantitatea fracţionată în 3 reprize/zi, înainte de mesele principale. Cu efecte de somnifer şi calmant nervos, se bea câte un ceai seara, înainte de culcare. Infuzia se utilizează şi în tratamentul bacteriostatic şi antituberculos. Foarte eficientă este şi tinctura din 10 g conuri în 100 ml alcool alimentar de 90°, care se lasă la macerat timp de 7 zile, se strecoară şi se ia câte o lingură/zi. În uz extern, infuzia din 100 g conuri uscate la 100 ml apă în clocot, aplicată sub formă de comprese pe faţă, combate acneea şi seboreea.

Ceaiuri utile

Pentru bolnavii de ulcer gastric. Se amestecă, în părţi egale, gălbenele, rădăcină de lemn dulce, sunătoare, muşeţel, flori de salcîm şi rădăcină de tătăneasă şi se prepară infuzie din 3 linguriţe amestec, uscat şi măcinat, la 500 ml apă clocotită. Se lasă vasul acoperit timp de 30 de minute, pentru infuzare, se strecoară şi se bea întreaga cantitate, în 3 reprize pe zi, după mesele principale, avînd efecte cicatrizante, antiinflamatoare şi, mai ales, calmante şi de reducere a acidităţii gastrice. Ceai antireumatic. Amestecaţi 40 g flori de gălbenele, 10 g flori de soc, 0 g flori de albăstrele, 15 g rădăcină de brusture şi 15 g rizomi de pir medicinal. Fierbeţi o lingură de amestec într-o cană cu apă (250 ml) timp de 10 minute. Strecuraţi şi beţi 2 căni de ceai pe zi, dintre care prima dimineaţa, pe stomacul gol.

Teciul de fasole, excelent pentru diabetici
De la fasole, în scop terapeutic se folosesc doar tecile, fără seminţe. Acestea sunt cojile de la păstăi, care se culeg verzi şi apoi se usucă.
Fitoterapia recomandă soiurile care au păstaia albă. Tecile conţin aminoacizi, substanţe minerale, vitamina C, tirozidă şi triptofan. Decoctul din teci de fasole este un bun diuretic şi are o foarte mare eficienţă în tratamentul diabetului zaharat. Reduce cantitatea de zahăr din sînge, curăţă organismul de toxine şi, mai ales, igienizează rinichii şi căile urinare. Specialiştii susţin că rezultate bune se obţin şi în tratamentul împotriva acumulării de apă în ţesuturi, afecţiune numită hidropizie. Ceaiul din teci de fasole măreşte cantitatea de urină, înlăturând astfel excesul de apă din corp. Odată cu aceasta se elimină şi toxinele, contribuind astfel la ameliorarea stărilor reumatice. Datorită acidului silicic pe care îl conţin, tecile de fasole remineralizează organismul. În cistite (afecţiuni ale vezicii urinare), ceaiul din teci de fasole calmează spasmele, normalizînd urinarea. Erupţiile pielii (acneea) cedează după o cură cu fasole verde, folosită ca aliment sau sub formă de ceai preparat din teci uscate. În combinaţie cu alte plante, se poate obţine un ceai folosit în băile împotriva reumatismului. Cunoscătorii recomandă decoctul şi ceaiul din teci de fasole şi în tratamentul împotriva eczemelor, erupţiilor cutanate, acneei şi TBC-ului pulmonar. Ceaiul se prepară dintr-o lingură de teci care se fierb, 15-20 de minute, într-un sfert de litru de apă. Se beau 2-3 ceşti pe zi. În diabet, ceaiul se bea neîndulcit sau îndulcit cu zaharină. Ceaiul se mai poate face şi în modul următor: peste 4 linguri de teci marunţite se toarnă 1 l de apă şi se lasă la macerat timp de o noapte. Dimineaţa, se fierb până ce lichidul scade la jumătate. Această cantitate se împarte în 2-3 porţii şi se bea în cursul unei zile. Tecile de fasole intră în compoziţia tuturor amestecurilor pentru ceaiuri dietetice şi antireumatice.