TERAPII

Este cunoscută legătura între factorii climatici şi starea de sănătate a organismului uman, iar schimbarea anotimpurilor presupune diverse modificări climaterice care au urmări negative asupra funcţionării diverselor sisteme din corpul omenesc.

Caracterizată printr-o oboseală fizică şi psihică, printr-o scădere a elanului vital, cu tendinţa diminuării activităţii, această stare de "vlăguială" generală, care prezintă exact caracteristicile asteniei, apare la trecerea de la temperaturile mai scăzute ale lunilor martie şi aprilie la canicula din mijlocul zilelor de mai. Practic, este vorba de un ansamblu de simptome caracterizat printr-o oboseală cronică având tentă predominant psihică (epuizare şi lipsă de mobilizare spre diferite activităţi), prin modificări de somn (adormire dificilă, caracter neodihnitor al repausului hipnic), prin iritabilitate (o stare nedefinită de încordare, de tensiune, cu incapacitate de relaxare) şi chiar prin dureri de cap cu localizare difuză şi cu caracter de apăsare. Astenia de primăvară este un fenomen natural, care apare în fiecare an şi care poate fi mai intensă sau mai atenuată în funcţie de starea de uzură a organismului. Un regim de viaţă echilibrat, cu respectarea alternanţei somn-veghe previne o stare de oboseală suplimentară. De asemenea, aportul vitaminic suplimentar este o atitudine judicioasă, care atenuează simptomele asteniei. La acestea se adaugă, bineînţeles, trecerea cât mai precoce, la începutul primăverii, spre alimentaţia bogată în vegetale. În concluzie, printr-un regim de viaţă şi un regim alimentar adecvate, printr-un echilibru judicios între efort şi repaus, efectele asteniei de primăvară pot fi diminuate şi depăşite cu uşurinţă. Pentru a combate aceste stări, alături de o remineralizare şi o revitaminizare a organismului prin consumul ridicat de fructe şi mai ales de urzici şi spanac, fitoterapia ne oferă un ajutor formidabil. Printre alimentele care ajută organismul uman să depăşească această stare de oboseală, întărindu-l şi având un aport considerabil de minerale şi vitamine se numără carnea (în special cea de vită), gălbenuşul de ou, cerealele, spanacul, măcrişul (stevia), pătrunjelul, varza, hreanul, sfecla roşie, morcovul, prazul, merele, măslinele, ciupercile şi nucile. Persoanele obosite, nervoase, cele care suferă de reumatism, gută, boli cardiovasculare, constipaţie sau celulită vor beneficia de incontestabile foloase utilizînd oricare dintre următoarele remedii: infuzia din busuioc, din frunze de nuc (20 g la un litru de apă), din flori de coada soricelului sau cimbrişor. Pentru o cură eficace, se recomandă ingerarea zilnică a unui litru din oricare din aceste infuzii, timp de 1-2 săptămâni. Pentru îndepărtarea asteniei mai este indicată, zilnic, o cană cu vin de flori de salcâm (20 g flori infuzate într-un litru de vin roşu). Busuiocul combate eficient căderile de energie vitală şi intelectuală. Este un tonic şi un energizant cât se poate de potrivit momentului, un regenerator rapid care opreşte toate procesele de uzură din organism, destul de accelerate în această perioadă de trecere de la iarnă la primăvară. Pulberea de busuioc (obţinută prin sfărâmarea inflorescenţei şi apoi cernerea ei, câte 4 linguriţe/zi luate cu apă, timp de două săptămâni - este de preferat ca înainte de înghiţire să se ţină sub limbă timp de 10 minute) are o capacitate miraculoasă de înviorare a organismului, uşor euforizantă şi echilibrantă asupra stării psihice, mărind capacitatea de control asupra emoţiilor, reducînd în acelaşi timp sensibilitatea la stres. Eficient este şi maceratul obţinut prin ţinerea busuiocului în apă, la temperatura camerei, timp de 8-10 ore. Se filtrează şi se bea dimineaţa, pe stomacul gol. Foarte eficient în combaterea asteniei este şi ceaiul de măghiran (2-3 linguriţe plantă/o cană de apă, infuzie în apă clocotită timp de 15-20 minute). Maceratul la rece se obţine prin ţinerea plantei în apă, la temperatura camerei, timp de 8-10 ore, urmată de filtrare.

Sucul de morcov
Legumele conţin foarte multe vitamine şi oligoelemente a căror valoare se întâlneşte la nivelul indispensabilului echilibru acido-bazic pe care îl menţin sau îl restabilesc în organism. Anemii, ulcere, colite, enterite, diaree, intoxicaţii, dermatoze sunt doar câteva din multiplele indicaţii ale sucului de morcov, care este bine să fie consumat zilnic. Conţine fier, calciu, fosfor, magneziu, provitamina A, necesare elementelor sanguine şi ţesuturilor organice. Previne semnele de îmbătrânire. Sucul de morcov este fad şi, de aceea, se bea în combinaţie cu suc de ţelină, roşii, pătrunjel sau lămâie.

Sirop pentru dureri de gât
Se "sting" cu o cană de apă 6 linguri de zahăr caramelizat, apoi se fierbe timp de 10 minute, împreună cu o ceapă mică (necurăţată de coajă), o nucă în coaja (spălată şi spartă), o linguriţă de seminţe de chimen şi 3 frunze de dafin. După cele 10 minute se ia de pe foc, se ţine vasul acoperit până la răcirea lichidului, care se strecoară, se pune într-o sticlă şi se ţine la rece. Se iau o dată pe zi 5 linguriţe, între masa de prînz şi cină, până când siropul se termină. Durerea de gât se va sfârşi înaintea consumării siropului, dar este indicat să se consume, preventiv, întreaga cantitate de sirop.
 

Gutuia, un leac miraculos
Gutuile (Cydonia vulgaris) conţin apă, glucide, magneziu, fosfor, fier, vitaminele B, C şi A.
Asocierea taninului cu pectina face gutuia preţioasă atunci când trebuie să se exercite asupra mucoasei digestive o acţiune emolientă şi astringentă. Principala proprietate a gutuilor este de fortifiere a organismului în cazul persoanelor bolnăvicioase, a convalescenţilor, copiilor şi bătrânilor. Gutuia stimulează pofta de mâncare şi este un leac excelent în combaterea diareei şi dizenteriei. De asemenea, se întrebuinţează ca atare sau sub formă de sirop şi în combaterea senzaţiilor de vomă sau de salivaţie abundentă. Sub formă de decoct, gutuile se folosesc în cazuri de diaree la copii şi în infecţii respiratorii: se fierb câteva bucăţi de gutuie în 250 ml de apă, timp de 5 minute şi se bea călduţ. Siropul, preparat din 50-100 g de fruct în infuzie de mentă sau salvie, se bea pentru tratarea guturaiului şi a stărilor de vomă. Se taie o gutuie necurăţată în felii înguste, care se fierb într-un litru de apă, până când lichidul se reduce la jumătate. Se strecoară şi se adaugă 50 g de zahăr. Se foloseşte contra enteritelor acute, digestiei anevoioase şi TBC-ului pulmonar. Fructul uscat se fierbe în clocot timp de 10 minute, iar sucul se bea, evitându-se astfel hiperaciditatea gastrică. Fiind foarte bogate în vitamina C şi minerale, având, în acelaşi timp, puţine calorii, gutuile sunt recomandate celor care suferă de afecţiuni ale inimii. Maceratul din gutui cu scoruşe este un remediu util celor care suferă de anemie. Un pumn de coji şi cotoare de gutuie se taie în bucăţi potrivite şi se pun într-un borcan cu apă. Peste ele se adaugă un pumn de scoruşe de munte, bine coapte şi mărunţite. Se acoperă vasul şi se lasă la macerat la temperatura camerei, într-un loc ferit de lumină, timp de aproximativ 12 ore. După aceasta, se strecoară, se toarnă în sticle de culoare închisă şi se lasă la rece. Se bea în cursul unei zile, în loc de apă. Este bine ca persoanele care consumă gutui să le mănânce în cantităţi mici, de mai multe ori pe zi. Extern, gutuia se foloseşte în cosmetică, pentru evitarea şi reducerea ridurilor. Se lasă la macerat, timp de 15 zile, coji de gutuie în puţin rachiu tare şi apoi se aplică, de două ori pe săptămână, pe tenul proaspăt spălat. De asemenea, din cojile şi frunzele de gutuie se prepară o infuzie care se utilizează, sub formă de comprese, pentru crăpăturile pielii.