Criza în care se zbate sistemul sanitar românesc pare să se reflecte şi asupra simţului civic al cetăţenilor, care nu se mai arată interesaţi să-şi ajute semenii, salvându-le astfel viaţa prin câţiva "stropi" de sânge. Dacă până nu de mult donarea de sânge putea fi privită ca o sursă de venit pentru familiile cu venituri precare, azi, dezinteresul lor este evident. "Câştigul" lor din toată această afacere se reduce la cei 200.000 de lei pe care îi pot primi la un interval de 70 de zile. Sânge contra sânge Începând cu acest an, centrele de transfuzii din ţară s-au confruntat cu o lipsă acută de produse biologice pentru terapia transfuzională, cauza principală fiind scăderea dramatică a numărului de donatori fidelizaţi. Azi, cei care mai trec pragul Centrului de Transfuzie din Oradea sunt rudele şi cunoştinţele celor care zac pe patul spitalelor, între viaţă şi moarte - donatorii aparţinători. "De regulă, pe comanda pe care o trimitem spitalelor pentru un pacient scriem şi solicitarea ca familia acestuia să-şi trimită cunoştinţele care să doneze sânge", ne-a declarat Olivia Ligia Burtă, medic-şef al Centrului de Transfuzii Oradea. Printre cei care de bună voie mai vin să mai facă vreun act de caritate sunt foarte puţini orădeni. Din păcate, în anul curent, s-a înregistrat o scădere dramatică a numărului donatorilor fidelizaţi cu 70%. Media zilnică a donatorilor în acest an este de 30 de persoane, comparativ cu 35 câţi erau anul trecut. Chiar dacă scăderea de 5% pare mică, în realitate, numărul unităţilor de sânge care au fost reduse este foarte mare - 400. Dintre cei 30 de donatori, sunt zile în care numărul celor fidelizaţi este de 5/6 persoane, o pierdere dezastruoasă pentru sistemul sanitar, deoarece aceştia ofereau certitudinea că sângele este sănătos şi erau preferaţi celorlalţi. Intenţii bune animate de propriile interese La primele ore ale dimineţii, printre cei care au păşit pragul Centrului de Transfuzie din Oradea se aflau cinci persoane din Tilecuş, venite să-şi ajute o cunoştinţă de curând operată de prostată. Majoritatea dintre cei care au luat locul pe sacunul de "tortură" par să fie mai degrabă animaţi de propriile interese şi mai puţin de dragul semenilor. "Am hipertensiune arterială, iar medicul mi-a recomandat să vin să donez sânge. E ca un tratament, după ce fac acest lucru, mă simt mai bine şi în acelaşi timp e şi un gest omenesc, poate salvez un om. Vin de zece ani, de două trei ori pe an, aici la Centru", ne-a declarat Teodor Pascalău, de 58 de ani. Prea puţini însă au recunoscut că vin şi pentru cei 200.000 de lei. Unul dintre clienţii fideli ai Centrului este Dorel Ş., conducător auto, în vârstă de 44 de ani. "Îmi dau sângele pentru ca şi alţii să trăiască. Din 1985, vin în fiecare an de cinci ori, cât stau pe scaun citesc ziarul şi după ce plec de aici mă simt mai bine şi sufleteşte, dar şi fizic". 400 de mililitri de sânge la 200.000 lei Dezinteresul lor poate fi justificat şi de lipsa stimulentelor pe care sistemul sanitar ar trebui să le ofere. Astfel, cel căruia i se recoltează sânge i se acordă un pachet cu alimente în valoare de 200.000 lei, la care, la a cincea donaţie, în doi ani consecutivi, se oferă încă un pachet cu alimente de 500.000 lei. Donatorii ar mai putea beneficia şi de două zile libere remunerate (dar acest aspect este lăsat la latitudinea angajatorului), dar şi de gratuitate pe mijloacele de transport, însă la o astfel de înţelegere cu autorităţile locale încă nu s-a putut ajunge, deşi în alte centre această practică este curentă. Cei care se încumetă la un astfel de gest se pot bucura şi de analize gratuite, pentru depistarea virusului HIV, a hepatitei B şi C, sifilis, probe hepatice. De rezultatul acestor analize donatorii se pot folosi în decursul a trei luni de la testare. Porţile deschise ale Centrului La ora actuală, Centrul de Transfuzii din Oradea reuşeşte să acopere 80-90% din necesarul de cereri, în celelalte cazuri evoluţia pacientului fiind cu totul alta. Grupa sanguină cu cea mai mare cerere este grupa B. Un stoc al produselor sanguine este în aceste condiţii greu de realizat, cererea fiind mare. Fiind şi singurul centru de aprovizionare pentru întreg judeţul, pentru a veni în sprijinul ofertelor donatorilor, Centrul din Oradea organizează regulat recoltări de teren, de cinci ori pe an, la Salonta, Marghita (unde vin de fiecare dată 200 de donatori fidelizaţi), la Pădurea Negră şi Suplacu de Barcău. Cei care doresc să se prezinte la cabinetul Centrului o pot face începând cu ora 8.00 şi pâna la ora 12.00 în zilele lucrătoare. Ei trebuie să se încadreze în unele standarde care ar fi: greutatea minimă 60 kg, vârsta 18-65 de ani, fără antecedente de hepatită, boli cu transmitere sexuală; starea de graviditate şi postnatală fiind şi ele stări incompatibile. Donatorii trebuie să se prezinte fără ca în cursul dimineţii să fi luat un dejun copios. O cafea, o felie de pâine şi cana de ceai pe care o oferă angajaţii unităţii fiind mai mult decât suficiente înainte de donare.