Soarta multor copii este pecetluită pentru tot restul vieţii de inconştiinţa propriilor părinţi care, mai mult decât să le dea viaţă, nu sunt capabili să le ofere altceva. Astfel, fenomenul abandonului este în continuare o gravă problemă socială, în fiecare an peste 100 de copii, cu vârste de la 0 la 18 ani, sunt abandonaţi prin spitale sau aduşi la instituţiile de ocrotire a minorilor. Dintre aceştia doar 20% vor avea şansa să fie fericiţii câştigători ai loteriei adopţiilor. Începând cu ianuarie 2005, va intra în vigoare noua lege a adopţiilor, care limitează drastic posibilitatea adopţiilor internaţionale. Astfel, adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului. În ceea ce priveşte procedura adopţiei naţionale, aceasta nu pare să fi suferit modificări substanţiale. Un copil va dobândi calitatea de adoptat prin consimţământul părinţilor fireşti, iar în caz de deces a acestora, prin acordul tutorelui. Consimţământul la adopţie poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului, înscrisă în certificatul de naştere, acesta putând fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii, şi se dă în faţa instanţei judecătoreşti o dată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei. Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel adoptat. În cazuri excepţionale, instanţa poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa este mai mică de 18 ani, dar în nici o situaţie mai puţin de 15 ani. Adoptatorii au un drept de opţiune asupra viitorului copilului numai în ce priveşte vârsta şi eventual sexul viitorului copil. Dacă primul copil ce li se prezintă nu este pe placul lor, ei mai au o singură şansă. De asemenea, şi persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul a crescut-o în timpul minorităţii sale. Procesul de adopţie cuprinde mai multe etape, iar potrivit Legii 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, termenele prevăzute pentru fiecare procedură în parte s-au micşorat. Astfel, după 60 de zile de la înregistrarea cererii de adopţie, copilul poate fi încredinţat familiei pe o perioadă de minimum trei luni. În tot acest timp se urmăreşte evoluţia relaţiilor dintre copil şi familie, după care se înaintează tribunalului în a cărui rază domiciliază minorul cererea de încuviinţare a adopţiei. "Întreaga procedură de adopţie durează între şase luni şi un an, iar cererea adresată instanţei este scutită de taxe", ne-a precizat Alina Ţica, director adjunct al Direcţiei Generale Judeţene de Protecţia Derepturilor Copilului. 2000 de copii ai nimănui La această oră, în Bihor, există 66 de copii declaraţi adoptabili şi doar 17 cereri de adopţie formulate. "Anul trecut au fost încheiate 19 adopţii, toate vizând copii sub 3 ani. Şansele acestor copii de a fi adoptaţi scad în fiecare an, la ora actuală 80% dintre ei au deja peste şase ani", ne-a precizat Alina Ţica. În judeţul nostru, DGJPDC are în evidenţele sale peste 2.000 de copii, dintre care 658 găzduiţi în cele cinci centre de plasament, 160 de copii în 15 case de tip familial, 360 de copii încredinţaţi celor 310 de asistenţi maternali, iar alţi 900 aflaţi în plasament la rude.