În Bihor nu există o statistică a persoanelor care suferă de alcoolism. Se bănuieşte doar că mii de bihoreni sunt afectaţi de această boală. Obţinerea abstinenţei e doar prima provocare, căci problemele care au determinat dependenţa încă zac în interiorul fiecăruia dintre cei care suferă de această boală.

Persoanele alcoolice neagă cu hotărâre că au o problemă cu privire la consumul excesiv de alcool, chiar și în situațiile în care se simt rău din cauza excesului de alcool.

Asociaţia Alcoolicilor Anonimi a funcţionat pentru prima dată în Oradea în anul 1995, grupul iniţial având cinci membri de bază. Activitatea a fost fluctuantă de-a lungul anilor, deoarece oamenii nu au răbdare, nu sunt conştienţi că se luptă cu o boală şi nu acceptă faptul că e nevoie de sprijin de specialitate pentru a învinge. Încă de la înființare, necesitatea activităţii Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi s-a impus din cel puţin trei motive: la nivel mondial, în ultimii ani, a crescut numărul persoanelor alcoolice cu 50%; numărul de femei consumatoare de alcool a crescut, de la 1%, la 10%; a scăzut calitatea substanţelor consumate, de la vin/bere, la tărie ieftină.

Cu sprijinul AA Timişoara, care este cel mai puternic centru de acest gen din România, s-a reluat activitatea şi în Oradea (încă din anul 2004), în colaborare cu Fundaţia Încrederea şi cu celelalte instituţii locale care au ca activitate prevenţia şi lupta împotriva consumului de alcool. Conceptul grupului este programul de 24 de ore, constând în trei cuvinte magice: „azi nu beau”.

După cum susţine psihologul Zoltan Iambor, „alcoolismul reprezintă o dependenţă psihică şi fizică faţă de alcool, iar această dependenţă poate dispărea doar prin paşi mici”; atitudinile de tipul „de mâine mă las de băut, pentru tot restul vieţii” implică o responsabilitate foarte mare şi provoacă stres, pe când luarea angajamentului doar pentru 24 de ore este mult mai uşor de realizat. O simplă cură de dezintoxicare nu e suficientă. Lupta împotriva acestei boli este de durată, necesită multă voinţă şi, obligatoriu, motivaţie interioară. Nu este suficientă o cură de dezintoxicare la clinică. S-a dovedit de cele mai multe ori că acest tratament medicamentos ajută pacientul să reducă dependenţa doar din punct de vedere fizic. De aceea, este indicat ca persoanele care au astfel de probleme cu alcoolul să apeleze şi la ajutorul terapeuţilor psihologi, în vederea luptei împotriva dependenţei psihice.

Alcoolismul nu apare genetic şi nici nu are vreo legătură cu cantitatea de alcool consumată. La un anumit moment în viaţă, apare un vid existenţial, o problemă ce pare a nu avea rezolvare. Consumând alcool, problema se vede mai departe „în ceaţă”. Dacă acest comportament persistă în timp, persoana va aluneca încet, dar sigur, spre alcoolism. Este nevoie de aproximativ doi ani de zile de consum constant, sistematic de alcool, astfel încât să se instaleze dependenţa psihică şi fizică, iar persoana să poată fi numită „alcoolică”. În acest moment, consumul de alcool apare ca o necesitate, alcoolicul nu mai poate răspunde la întrebarea „de ce bei?”, el nu bea nici de necaz, nici de fericire, ci simte doar că „trebuie” să bea.

Drumul de întoarcere nu este deloc uşor şi nu se poate face de unul singur. Primul şi cel mai important pas este acceptarea, recunoaşterea că există problema cu alcoolul. Un mare rol în această luptă îl are familia. Este dificil să trăieşti alături de un alcoolic şi, din păcate, de cele mai multe ori, atitudinea pe care o au membrii familiei este una de jandarm, încercând să controleze ei înşişi situaţia şi amplificând astfel tensiunile. Atât familia, cât şi AA au menirea de a schimba semnificaţiile şi sensul vieţii persoanei alcoolice, de a trezi o motivaţie interioară, căci viaţa, oriunde şi oricând, îşi are sensul ei.

Persoanele care se confruntă cu dependența de alcool sau cunosc pe cineva care se luptă cu această boală, pot lua legătura cu Tomi, consilier psihologic în cadrul Fundației Încrederea, la numărul de telefon 0743/132.914.