Datorită mărinimiei unor persoane, zeci de copii uitaţi de cei care le-au dat viaţă se pot bucura de o locuinţă, precum şi de căldura unui cămin. În anul 1992 a luat fiinţă Căminul Felix din Sânmartin, unde copiii părăsiţi în centrele de plasament sunt îngrijiţi de familii.

 

Doi străini, un suedez şi o americană, au venit în România în anul 1990. Au închiriat un apartament în Oradea unde au luat în grijă cinci copii abandonaţi. La puţin timp, au contactat o fundaţie din Suedia care a reuşit să ridice casele în care au crescut şi încă cresc zeci de copii abandonaţi. Astfel a luat fiinţă Căminul Felix.

Dragostea de copii, mai presus de orice

16 case de tip familial alcătuiesc Căminul Felix din Sânmartin. În fiecare locuinţă trăiesc doi părinţi, şi, după caz, 12 sau 16 copii. Printre familiile de acolo se află şi cea a lui Mihai Bulc. Acesta, alături de soţie, locuieşte în Sânmartin din 1992, de la deschiderea Căminului, iar casa în care stă este concepută pentru 16 copii, cu dormitoare, o bucătărie mare, living şi baie. În momentul de faţă are în grijă 12 copii, plus încă doi ai lui. "Printre activităţile pe care le desfăşuram la biserică erau lecţiile biblice duminicale. Astfel am ajuns să ne ataşăm mult de copii, iar când am ales să locuim la centrul din Sânmartin şi să avem grijă de copii abandonaţi, nu ştiam exact despre ce este vorba, dar ne-am adaptat din mers. Nu regretăm nicio secundă alegerea făcută. La început am avut în grijă 16 copii. După 10 ani ne-am dat seama că erau prea mulţi aşa că am cerut să ne lase 12, iar de atunci îngrijim câte 12", ne-a declarat Mihai Bulc. Vârstele celor aflaţi în plasament diferă de la 2, 3 ani la 16, 17 ani. Mihai Bulc a ajuns să şi vadă o parte dintre copiii pe care i-a crescut căsătorindu-se, iar unora le este chiar şi bunic. "De când ne ocupăm de creşterea lor am avut copii care au plecat. Au crescut şi au zburat. Din cei 16 mai avem lângă noi trei. Bineînţeles că locul celor care au plecat a fost ocupat de alţii. Cel mai mare pe care îl avem acum în grijă are 16 ani", ne-a povestit Mihai.

"La început a fost mai greu"

Copiii sunt aduşi din centrele de plasament ale Direcţei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor în funcţie de locurile libere. Aceştia sunt monitorizaţi în permanenţă de către reprezentanţii DGASPC, orice acţiune la care participă sau pe care o întreprind alături de familiile la care se află în plasament fiind raportată instituţiei. "Copiii merg la grădiniţă, la şcoală, participă la activităţi specifice vârstei lor. Cei talentaţi sunt ajutaţi în direcţia rspectivă. Avem o fetiţă talentată la gimnastică care a ajuns la Deva", ne-a mai spus Mihai. Banii necesari întreţinerii acestor copii, precum şi salariile ori cheltuielile avute sunt achitaţi din sponsorizările ce vin din străinătate. "La început a fost mai greu. Copiii vin din diverse medii, au diferite grade de inteligenţă şi, bineînţeles, diferă între ei. Alături de ei avem şi zile rele, şi zile bune", ne-au declarat soţii Bulc. Mulţumirea lor este deplină atunci când cei care au zburat de lângă ei se reîntorc şi îi vizitează. "Fetele care au copii ori de câte ori au nevoie de ceva apelează la noi, iar în măsura în care putem le ajutăm. Dacă ne consideră părinţii lor, trebuie să ne comportăm ca atare", spune Mihai.


Copiii stau la familii în plasament până ce termină liceul ori facultatea şi îşi găsesc un loc de muncă, după care se mută la Căminul Felix din Oradea, situat în apropierea Parcului Olosig. Aici stau 2-3 ani, timp în care încep o viaţă proprie, independentă.