Ajunşi la o vârsta la care aceasta nu le mai permite să facă faţă singuri greutăţilor, fără avea lângă ei copii care să-i îngrijească, mulţi dintre bătrâni apelează la diferite cunoştinţe sau rude care să-i ajute să-şi ducă traiul mai uşor. În schimb, ei trebuie să recompenseze într-un fel efortul acestora, lăsându-le bunurile mobile sau imobile. Cea mai bună opţiune este încheierea unui contract de întreţinere, care le asigură o protecţie juridică reală împotriva şarlatanilor. "Mă numesc Olga Hebedean şi, din motive medicale, nu am putut să am nici un copil. Acum am o vârstă înaintată şi aş dori să mi se clarifice dacă, după încheierea unui contract de întreţinere, nepotul meu, în calitate de întreţinător, ar avea dreptul să-mi vândă casa, iar eu să mă trezesc în stradă?" Temerea că, după ce se încheie contractul de întreţinere, întreţinutul pierde dreputul de a locui în casa sa este nejustificată. Contractul de întreţinere se autentifică în faţa unui notar public, în prezenţa ambelor părţi. La încheierea actului juridic, pentru a înlătura orice suspiciune asupra legalităţii lui, persoana vârstnică are dreptul să ceară să fie asistată şi de un reprezentant al autorităţii tutelare din cadrul consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana respectivă. Prin contract, întreţinătorul se obligă, în schimbul imobilului, să-i asigure vârstnicului îngrijire pe tot timpul vieţii, care constă în hrană, îmbrăcăminte, suportarea cheltuielilor de asociaţie, iluminatul şi alte utilităţi, procurarea de medicamente, iar în caz de deces, va suporta toate cheltuielile de înmormântare. În cazul imobilului, chiar dacă dreptul de proprietate s-a transferat asupra întreţinătorului, el nu-l poate înstrăina decât după moartea întreţinutului. În cazul în care cel care are calitatea de întreţinător nu îşi respectă obligaţiile stipulate în contract, cealaltă parte poate denunţa înţelegerea. În acest sens, partea vătămată poate să se adreseze cu o cerere de anulare a contractului judecătoriei.