În cadrul articolului precedent am făcut o prezentare a celor două instituţii de protejare a persoanelor fizice, tutela şi curatela, evidenţiind noţiuni generale caracteristice fiecărei instituţii care reprezintă elemente de distincţie între acestea, precum şi prezentarea ipotezelor legale în care se poate institui tutela atât în cazul minorilor cât şi în cazul persoanelor care nu au discernământ.

Prezentul articol va fi dedicat curatelei şi ipotezelor legale în care se poate institui, iar dacă spaţiul ne va perimite vom aborda puţin şi din procedura de numire a tutorului şi curatorului. Astfel după cum subliniam în cadrul articolului precedent şi nu cred că vom supăra pe justiţiabil dacă redăm definiţia deja enunţată, curatela se adresează acelor persoane care sunt capabile din punct de vedere al capacităţii de exerciţiu pentru efectuarea actelor juridice, însă datorită unor împrejurări nu pot acţiona în vederea protejării patrimoniului deţinut. Ipotezele legale pentru instituirea curatelei sunt prevăzute de articolul 178 din cadrul Codului civil şi sunt după cum urmează: „1. dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal, să îţi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeincie, nu îţi poate numi un reprezentant sau un administrator; 2. dacă din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare; 3. dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un adminsitrator general; 4. dacă o persoană a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar sau un administrator general". Trebuie să stabilim în mod clar un aspect extrem de important şi de noutate faţă de legislaţia anterioară, atât tutela cât şi curatela se pot institui numai de către instanţa de tutelă şi nu de către primărie. Instanţa de tutelă este un concept complet diferit în legislaţia actuală,  atribuţiile instanţei de tutelă sunt exercitate de către judecătoriile existente pe teritoriul ţării. Însă în cazul curatelei dispoziţiile articolului 179 din cadrul Codului civil stabileşte o competenţă teritorială exclusivă în funcţie de ipotezele legale de instituire a curatelei. Astfel, poate să fie competentă instanţa de judecată de la domiciliul persoanei reprezentate, ori cea de la locul unde trebuie luate măsurile urgente sau cea de la ultimul domiciliu din ţară a celui lipsă ori al celui dispărut. Textul legal, mai precis articolul 179 din cadrul Codului civil vine şi stabileşte competenţa teritorială în funcţie de ipotezele legale prevăzute de articolul 178 din cadrul Codului civil, pentru fiecare ipoteză în parte.

Av. Florian Cristian CURPAŞ

Piaţa 1 Decembrie nr. 5, ap. 7, Oradea

e-mail av.Curpas.Florian@gmail.com

0746/042.741