Despre Gyula Lóránt, la moartea acestuia, presa germană spunea că era un antrenor de „unică folosință” și că va rămâne în amintirea publicului ca antrenorul cu un singur trofeu și o idee revoluționară.

 

Antrenor de „unică folosință”

La moartea maghiarului, în anul 1981, Der Spiegel rezuma astfel activitatea lui Lóránt Gyula, ca antrenor în Bundesliga: „Gyula Lóránt a fost cel mai experimentat antrenor de unică folosință din Bundesliga și, multă vreme, cel mai bine plătit. Angajamentele maghiarului urmau de cele mai multe ori aceeași schemă: Lóránt negocia contracte pe termen lung, cu salarii mari, se certa repede cu șefii și cu vedetele echipei («Breitner are mult spațiu gol în cap») și era demis cu despăgubiri considerabile. Loc de muncă și-a găsit mereu: la Köln, la Kaiserslautern sau la München. Iar vizitele sale scurte aduceau succes cluburilor. Pe Eintracht Frankfurt a preluat-o în mijlocul sezonului și a dus-o de la retrogradare până pe locul 4. Cu toate acestea, a trebuit să plece. A introdus cu forța apărarea în zonă, ceea ce i-a adus contestări din partea colegilor. Însă acest sistem este aplicat astăzi chiar și la naționala Germaniei.”

 

„Spionul” Sepp Herberger

Întrebat fiind de presa germană despre cauzele eșecului Ungariei din finala de pomină de la Berna, se pare că a găsit și pentru asta o explicație.

Pentru el, cel mai mare merit pentru victoria Germaniei i-a aparținut selecționerului Sepp Herberger, care i-a spionat zi de zi pe adversari de-a lungul turneului, după cum reiese dintr-un articol publicat în 1977 de revista Der Spiegel: „Sepp Herberger trimitea în fiecare zi în cantonamentul nostru un spion, în persoana fostului internațional Albert Sing. Acesta nota totul: ce-am făcut, ce-am mâncat, când și cum ne-am antrenat, ce am băut seara, la ce oră ne-am culcat, dacă am dormit singuri sau mai mulți în camere. Astăzi, nu este un secret pentru nimeni că un antrenor poate obține astfel multe informații folositoare. Antrenorul german ne știa starea de spirit, condiția psihică și fizică în care eram, ce griji aveam și cât de încrezători eram, punctele tari și punctele slabe. Noi nu-i urmărisem pe nemți decât în meciul dinaintea finalei. Am intrat pe teren ca învingători, dar pierduserăm deja!''

 

Jucător genial, antrenor controversat...

Astfel, am aflat despre Gyula Lóránt că a fost un jucător genial, galonat, cu care clubul orădean s-a mândrit că l-a avut în curtea sa, dar ca antrenor a fost un personaj dificil. Iar din această cauză a rămas cu un singur trofeu câștigat din această postură, Campionatul Greciei, având o idee fixă care s-a dovedit a fi revoluționară după ce a fost adoptată de către toată lumea.

Fragment din „Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea”.