Continuăm mini-serialul cu cei mai buni, cei mai importanți jucători din istorie ai clubului CAO/NAC Oradea, așa cum sunt ei prezentați într-o viitoare carte, „Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea'', care urmează să vadă lumina tiparului în curând. Gyula Lóránt a început să câștige notorietate chiar la clubul orădean.

A debutat sub culorile alb-verzi orădene într-o partidă amicală disputată la Satu Mare și câștigată de CAO/NAC Oradea cu scorul de 11-2. În NB I a debutat într-un meci jucat la Szolnok (22 august 1943), câștigat de orădeni cu scorul de 5-2. Primul său gol în campionatul maghiar l-a marcat pentru alb-verzi împotriva portarului naționalei maghiare, Tóth, care apăra buturile Gammei, cu un șut de la peste 20 de metri, la data de 21 noiembrie 1943. Lóránt a început să câștige notorietate chiar la clubul orădean, iar în timp va deveni un jucător excepțional pe postul de fundaș, în ciuda faptului că la Oradea a venit pentru postul de atacant stânga. De altfel, din poziția de atacant, a stabilit un record pentru echipa orădeană, marcând nu mai puțin de 5 goluri într-o singură întâlnire, la 24 iunie 1944, în ultima etapă a campionatului câștigată de CAO/NAC Oradea în fața echipei BSzKRT SE, cu scorul de 9-2. Încă din perioada când evolua la Oradea a început să cocheteze din ce în ce mai des cu poziția de fundaș, central de preferință.

De la Oradea, în septembrie '44, va pleca pentru câteva luni la Vasas, odată cu „lotul celor 7”. Apoi va reveni la Libertatea Oradea pentru un an. Ulterior va fi și el înregimentat la clubul ITA Arad de emisarii baronului Neuman. Cu această formaţie va câştiga ediţia de campionat 1946-1947 și va reveni pentru trei ani din nou la Vasas Budapesta.

„Fratele” Gheorghe Băcuț

Încă din perioada când a jucat la Oradea s-a împrietenit la „cataramă” cu Iosif Petschowski, Lóránt considerând că „Ceala” era un geniu. La Arad va deveni prieten și cu orădeanul Gheorghe Băcuț, aceștia fiind nedespărțiți, numindu-se chiar „frați”. Lóránt nu apucase să învețe limba română, dar se înțelegea cel mai bine cu Băcuț, acesta din urmă neștiind nici el prea bine maghiara. Gheorghe Băcuț, fiind mult prea tânăr, nu apucase să joace împreună cu Lóránt în marea „Echipă de Aur” a Oradiei care câștigase campionatul în Ungaria. Au evoluat împreună doar câteva luni, la Libertatea-Blănuri, noua denumire de după război a echipei CAO/NAC Oradea, în anul 1945, până când emisarii bogătașului arădean Neuman i-au ademenit la ITA.

Fragment din „Istoria clubului orădean de fotbal CAO/NAC Oradea”.

(Continuare în ediția următoare)