Pentru majoritatea dintre noi, cuvântul ?distracţie? este echivalent cu un film bun sau o vacanţă la mare. Pentru alţii, însă, el are o semnificaţie aparte: să-şi cunoască limitele, să simtă adrenalina curgându-le prin vene, să fie la limita dintre viaţă şi moarte. Sunt practicanţii sporturilor extreme, care au o tot mai mare răspândire în rândul tinerilor români, frumoşii nebuni ai traseelor extreme... Escaladă la superlativ Bihorul are de oferit iubitorilor muntelui o sumedenie de locuri în care pasiunea lor poate prinde viaţă. Atât alpinismul clasic, cât şi escalada sportivă, escalada liberă sau alpinismul de iarnă, respectiv escalada pe gheaţă se practică în special în zona Şuncuiuş - Vadu-Crişului, dar şi în câteva regiuni de pe Valea Seacă, Groapa de la Ruginoasa sau zona vărfului Bohodei (din Munţii Bihor - Vlădeasa). Unul dintre iubitorii escaladei de dificultate, Sedevi Imre (31 de ani), membru al Serviciului Public Salvamont Oradea, care practică acest sport de circa 12 ani, ne-a declarat: "Îmi place în mod deosebit acest sport pentru că face parte din categoria extremă şi presupune nu numai condiţie fizică, cât şi un antrenament al minţii. Este necesară, în acelaşi timp, autoprotejarea, dar şi alegerea unei căi mai uşoare de a străbate un traseu. Cu toate că am ajuns şi la 4000 metri înălţime, (cea mai mare pe care am atins-o), în Munţii Kachar din Turcia, de pildă, prefer totuşi escalada de dificultate, şi nu neapărat pe cea de mari înălţimi, ci, mai degrabă, trasee foarte dificil de parcurs, chiar pe stânci verticale sau în tavan. De exemplu, în acest an, am bătut primele pitoane pe un traseu, al cărui tavan are cea mai mare lungime din ţară - 28 de metri. Traseul se extinde în total pe aproximativ 300 de metri. Echiparea traseului a fost deosebit de grea şi, deşi un traseu de acest gen se echipează în mod obişnuit în câteva săptămâni, am reuşit să facem acest lucru într-o singură zi". Sedevi Imre ne-a mai povestit cum, în urmă cu trei săptămâni, împreună cu alţi şase colegi, printre care şi două fete, a străbătut o distanţă de 100 de kilometri într-o tură de maraton, în decurs de 20 de ore, pe ruta Gârda (judeţul Alba) - Lacul Leş (halta Stâna de Vale). Dacă schiorii îşi pot practica sportul preferat la Stâna de Vale şi în zona Vârtop Arieşeni, amatorii ciclismului montan se pot delecta parcurgând trasee prin judeţul Bihor în foarte multe regiuni. "Bineînţeles, nu există trasee special amenajate, ca în Elveţia, Franţa sau Germania, însă, în zonele montane bihorene, acolo unde locul o permite, cicloturiştii pot străbate cu "Mountain bike"-urile trasee foarte diversificate", ne-a declarat şeful Serviciului Public Salvamont Oradea. Rafting-ul, un sport nautic care necesită o barcă cu o construcţie specială, gonflabilă, din material flexibil, foarte rezistent la frecare sau înţepare, şi caiac-canoe - pentru care se folosesc ambarcaţiuni din plastic sau fibră de sticlă - sunt practicate în judeţul Bihor, în special, la confluenţa Crişului Repede cu Valea Drăganului, pe Crişul Pietros şi pe Valea Galbenă. Biserica dintre ape În apele stătătoare, fie că sunt lacuri de acumulare sau naturale, din zonele montane, se pot practica scufundările. Una dintre regiunile cele mai pitoreşti din Bihor pentru amatorul de scufundări este lacul de la Beliş - Fântânele. "Aici, satul a fost strămutat, în urmă cu mai mulţi ani, iar locul vechii aşezări a fost acoperit de apele ferecate de barajul de acumulare. Singura construcţie care nu a putut fi mutată a fost biserica, care a rămas sub ape şi poate fi vizitată, azi, de către iubitorii de scufundări, zona remarcându-se, astfel, printr-o notă aparte de pitoresc", spune Adrian Marin, şeful Serviciului Public Salvamont Oradea. Prin întuneric, în căutarea frumuseţilor naturale Verdeaţă şi granit. ?Gura? de acces în peşteră îi aşteaptă pe tinerii îmbrăcaţi cu haine impermeabile şi care au în mâini lămpi de carbid. Sunt speologii, iubitorii peşterilor, pe care-i poţi întâlni, adesea, pe drumuri de munte bihorene. "Se poate spune că unele dintre cele mai mai complexe sisteme carstice subterane din ţară se află pe teritoriul judeţului Bihor sau în imediata apropiere a acestuia", a precizat Adrian Marin. Menţionăm, aici, câteva dintre ele: peştera Vântului, sistemul Ciur-Ponor şi Ciur-Izbuc, Hodobana, avenul Muncel - situate în masivul Bihor Vlădeasa, peşterile Vadu Crişului, Păstrăvului, Unguru Mare, aflate în masivul Pădurea Craiului, din zona Vadu Crişului - Şuncuiuş. Aceasta din urmă prezintă chiar un interes arheologic deosebit, putând fi admirate aici vestigii din neolitic şi epocile ulterioare acestuia (epocile de bronz şi de fier). Lucian Nistor (35 de ani), coordonator în cadrul Serviciului Public Salvamont Oradea a acumulat o experienţă de 15 în speologie şi de circa 7 ani în caiac-canoe şi canioane: "Bucuria de a cunoaşte o mulţime de lucruri noi şi de a vedea lucruri deosebite, ieşite din rutina vieţii de zi cu zi, dar şi de a simţi că trăiesc din plin, toate acestea le simt practicând speologia, pe care o îndrăgesc cel mai mult dintre toate. Îmi amintesc cum, traversând peştera Micula, împreună cu mai mulţi colegi de-ai mei, într-o iarnă, unul dintre colegi a căzut de la înălţimea de 4 metri în râul subteran al peşterii. Din cauza morfologiei acesteia, cu zone foarte strâmte, a fost foarte dificilă salvarea colegului nostru. Într-un târziu, însă - după vreo 19 ore de eforturi disperate - am reuşit să-l salvăm. Deşi a avut, atunci, leziuni la coloana vertebrală, spre norocul său, şi-a revenit complet, în decurs de trei luni."