De ani buni, s-ar putea spune de o viaţă de om, prof. Dragoş Oprea se ocupă cu depistarea, şlefuirea şi lansarea spre marea performanţă a copiilor care îndrăgesc baschetul, acest sport dinamic şi extrem de spectaculos. Dedicat trup şi suflet acestei munci, prof. Oprea continuă să stea pe baricade, dorind să mai dea baschetului românesc jucători de referinţă, aşa cum a fost, în ultimii ani, Szijarto Levente, unul dintre cei mai buni baschetbalişti români ai momentului. Şef al catedrei de baschet din cadrul Liceului cu Program Sportiv Bihorul, antrenorul orădean a pregătit, sezonul trecut, două echipe de juniori, cu ambele reuşind performanţe excelente: calificarea în turneul final. Despre această reuşită, dar şi despre alte probleme legate de baschetul orădean, am purtat un dialog cu acest şlefuitor de talente, care continuă neobosit această pasionantă muncă cu juniorii baschetului din oraşul de pe Criş. - Aţi pregătit anul acesta două echipe, una de juniori II şi una de juniori III. Ce rezultate aţi obţinut cu ele? - Juniorii III (copii născuţi în `89-`90) au avut un stagiu de pregătire de 2-3 ani, grupa fiind alcătuită în urma deselor selecţii, dar, până la constituirea ei, am testat peste 100 de copii. Deşi n-au avut obiectiv pentru acest sezon, pot să spun că şi-au depăşit valoarea şi, ca să fiu sincer, printr-o conjunctură fericită, au ajuns pe un nesperat loc 4 pe ţară, într-o competiţie ce a reunit 40 de echipe. Baschetul masculin cunoaşte în România o dezvoltare mai mare decât cel feminin, iar în Ardeal se bucură de un interes major. Exemplul pozitiv îl reprezintă Clujul, care are 6 echipe particulare de baschet, iar viitorul va arăta care este cheia succesului - şcolile de stat, tip LPS-CSŞ sau cele particulare. Selecţia va fi continuată la această categorie, orientându-ne spre jucători cu talie foarte înaltă, termenul de referinţă fiind 1,90-2,00 m. Ca orientare, elevii practicanţi ai baschetului sunt aduşi de la şcoli care reprezintă adevărate pepiniere în acest domeniu - Colegiul Naţional "Emanuil Gojdu" sau Şcoala "Oltea Doamna". După mulţi ani, la iniţiativa catedrei de baschet, d-na profesoară Valeria Scheiner a prezentat un lot de jucători care a participat la Festivalul Naţional de Minibaschet, de la Cerbu (jud. Dâmboviţa), competiţie ce a adunat la start 40 de echipe, cu copii născuţi în `91-`92, formaţia orădeană încheind turneul pe un merituos loc 9. Important este să se continue selecţia pentru jucătorii de talie, deoarece, începând din sezonul 2003-2004, o parte vor concura la grupa de juniori III. Despre juniorii II pot să vă spun că ne-am calificat la finala pe ţară, o treabă merituoasă aş zice, dacă ţinem cont că, în proporţie de 75%, ei sunt în primul an de juniorat II, iar vârful de formă îl aşteptăm pentru 2003-2004. Avem un sportiv, Titus Nicoară, care este angrenat în acţiunile lotului reprezentativ, în vederea participării la calificările pentru Campionatul European din 2004, ce se va desfăşura în Serbia-Muntenegru. Demn de remarcat este faptul că, cu prilejul "Meciului Stelelor" de luna trecută, a fost depistat şi încadrat în grupa de performanţă a juniorilor II, Lazar Laszlo, de la Liceul "Traian Vuia", un jucător care are o talie de 2,03 m. - Baschetul orădean a scos mereu jucători de valoare. Mai este valabilă această afirmaţie? - Bineînţeles că este valabilă, în Oradea mereu vor apărea jucători de valoare, pentru că este un centru de tradiţie al baschetului românesc. Aşteptăm însă şi rezultatele, ca să nu mai fim furnizori pentru celelalte echipe. Aşteptăm concretizarea grupării de Divizia B, pentru ca aceşti jucători să rămână şi să joace în Oradea. Juniorii I au concurat la această categorie de vârstă având în componenţă jucători mai mici cu 1-2 ani faţă de vârsta normală, dar totuşi sunt jucători de mare talent şi cu un viitor, sper, cât mai apropiat de baschetul de performanţă. Din această echipă i-aş remarca pe Kiss Adam, Andrei Pascu şi Alexandru Oprea. Sperăm ca în sezonul 2003-2004 şi această grupă să-şi atingă obiectivul, calificarea în turneul final. - Cu echipa de juniori III aţi jucat în turneul final. Şi juniorii II sunt calificaţi pentru această fază, vă aşteptaţi să obţineţi un rezultat mai bun? - La juniori II nu avem date despre celelalte adversare, pentru că, aşa cum am mai spus, majoritatea sunt în primul an de juniorat. Dacă acest an va fi unul de încercare, sperăm ca, în viitor, să ne batem cât mai sus, deoarece cerinţele se apropie de cele internaţionale. Din cei 12 jucători din echipă, 8 au peste 1,90 m. Putem obţine un rezultat foarte bun, dar putem şi să pierdem fiecare meci. La nivel de catedră, sperăm să mai promovăm în lotul naţional cel puţin încă un sportiv. - Care sunt jucătorii reprezentativi ai acestor generaţii? - La juniori I i-am amintit deja pe cei trei, la juniori II ar fi Titus Nicoară, Robert Mynio, Horia Hora şi, sperăm noi, noul "gigant" al echipei, Lazar. La juniori III e prematur să facem vreo nominalizare, dar nu putem să nu-i amintim pe George Scurtu, Sergiu Gherdan, Alexandru Ungur şi Toth Adam. Toate aceste supoziţii pot fi confirmate, pot fi infirmate, pot să apară jucători noi, mai ales că, primordial la nivelul secţiei, este promovarea jucătorilor de talie. - Ce perspective au aceşti copii? - Chiar dacă, momentan, ele nu sunt prea roz, sunt optimist. Lăudabilă este iniţiativa Federaţiei, care permite ca aceşti copii să-şi continue activitatea până la 19 ani, să facă şcoala la noi. Avem, astfel, posibilitatea ca, în cazul că se va alcătui echipa de Divizia B, să promoveze direct în echipa mare, iar dacă nu, vom urma calea fotbalului. - Dacă se va reînfiinţa echipa de baschet masculin, credeţi că vom asista la un reviriment al baschetului orădean? - Mai mult ca sigur. Nu încape nici o îndoială că "Meciul Stelelor" a avut un succes enorm, atât în mass-media, cât şi la nivelul şcolilor, mai ales la LPS-CSŞ Oradea, care şi-a putut revedea foştii jucători - Attila Vereş, Şerban Sere, Levente Szijarto, Rareş Apostol, care au trecut şi ei prin echipele LPS-CSŞ, când aveau vârsta adecvată. Aş vrea ca activitatea pe care o desfăşor să fie continuată la un nivel cât mai înalt de mai tinerii mei colegi, Alin Cureş şi Valeria Scheiner, în sensul determinării lor şi, mai ales, în ceea ce priveşte selecţia grupelor şi profesionalizarea antrenorilor. Acest an a fost unul hotărîtor în dezvoltarea secţiei de baschet de la LPS, deoarece participarea cu două grupe la două turnee finale a presupus un volum imens de muncă, dar şi satisfacţiile au fost mari, secţia noastră fiind cel mai bine cotată la jocuri sportive. Un aport deosebit l-a reprezentat sprijinul constant primit de la conducerea şcolii, de la cei doi directori, prof. Gheorghe Bulc şi prof. Felicia Bulzan, din partea Inspectoratului Şcolar. Aş menţiona şi sprijinul primit din partea unui tânăr student, Bogdan Lungu, care s-a implicat mult în pregătirea acestor sportivi, având o continuitate de 3 ani. Ca o concluzie, pot să spun că munca mea şi a copiilor începe pe 1 ianuarie şi se termină pe 31 decembrie.