Pe lângă multiplele "facilităţi" oferite studenţilor săi (profesori nu întotdeauna calificaţi, cabinete de informatică în care "domnesc" calculatoare de pe vremuri) Universitatea orădeană oferă o brumă de cazare în căminele din campus sau, aşa cum a fost până în anii trecuţi, şi în unele hoteluri din oraş sau Băile Felix, cu care unchieşu` a semnat contracte. Condiţii, dar nu pentru căţei... În mod normal, studentul care visează la un loc în cămin trebuie să fie integralist şi să depună o cerere la secretariatul facultăţii pentru a implora aprobarea decanului şi a rectorului. Prioritate au bursierii, studenţii orfani şi basarabenii care studiază cu burse oferite de statul român. Studenţii "cu taxă" nu au dreptul la un loc în căminul din campus. De asemenea, profesorii şi asistenţii universităţii, care nu domiciliază în Oradea, se numără printre pretendenţii la o cameră sau un loc în cămin. Acestea sunt condiţiile generale, scrise pe hârtie. În realitate, cei care au avut ocazia să se "cazeze" în căminul din mult-lăudatul campus universitar au constatat, pe propria piele, că o pulpă de viţel şi o damigeană cu vin rezolvă orice "problemă". Bătălia pentru locurile de cazare are şi o motivaţie obiectivă: în ultimii ani, cererile pentru un loc în cămin au devenit din ce în ce mai multe, în condiţiile în care nu s-a investit nimic în ridicarea unor noi corpuri de clădiri cu destinaţie locativă. Că deh, era nevoie de clădire luxoasă pentru Rectorat, prietenii rectorului ştiu de ce!, iar pentru studenţi, se vede treaba, nu s-au mai găsit bani publici care să fie malaxaţi în betonierele firmelor CIAC et. Co. Dacă e să comparăm cele două clădiri, se vede clar ce diferenţă există între afirmaţiile!: "facem mult pentru binele studenţilor", spuse, adesea, de conducerea Universităţii şi realitate... Lux şi opulenţă, faţă în faţă cu mizerie şi dotări sărăcăcioase... Dai un ban, dar nu te plouă... Studenţii facultăţilor orădene, fie că vin din localităţile din jurul oraşului sau chiar de la sute de kilometri depărtare, îşi caută cazare la căminul Universităţii. Acolo sunt cel mai aproape de locul în care învaţă, iar taxa de cămin nu este atât de mare ca şi chiria pe care ar plăti-o pentru un apartament în oraş. Dar adevăraţii "norocoşi" sunt studenţii ai căror părinţi au o anumită prosperitate financiară. Pentru aceştia, obţinerea unui loc în cămin nu reprezintă nici o problemă, chiar dacă au avut restanţe sau au intrat pe locurile cu plată. De multă vreme, majoritatea locurilor din căminele studenţeşti se vând şi se cumpără sub ochii şi, uneori, cu complicitatea funcţionarilor universităţii. Ai "pretenţii", dai mai mult! Preţurile pentru un loc în cămin variază la bursa zvonurilor de la 50 la 150 de euro, în funcţie de câţi bani sunt dispuşi părinţii să dea, dar şi de preferinţa studentului pentru un loc privilegiat într-o cameră de la parterul căminului sau chiar în camera pe care a mai "cumpărat-o" o dată, în anul precedent, împreună cu vechii colegi de suferinţă. "Achiziţiile" se fac pe două filiere: locurile din cămin pot fi cumpărate de la studenţii care, profitând de şansa bursei, le vând pentru că au nevoie de bani şi optează pentru altă variantă de cazare, sau pot fi obţinute prin PCR (pile, cunoştinţe, rude) care au o anumită influenţă pe lângă conducerea universităţii. Desigur, aceste aspecte, şoptite pe la colţuri de toţi, nu au fost niciodată rostite cu voce tare... Mizerie cât încape... Condiţiile de cazare în cămin sunt şi ele jalnice. Locul oferit de administraţia căminelor pentru ca studenţii să-şi poată încropi o gustare caldă este o chicinetă, pentru fiecare etaj, unde sunt instalate două chiuvete, la care de multe ori nu curge nici măcar apă rece, şi o masă, într-un spaţiu de aproximativ 4 metri pătraţi. În privinţa grupurilor sanitare, ar fi şi mai multe de spus, sintagma "sanitare" fiind greu de alăturat acestor spaţii. Duşurile nu au mai fost schimbate de foarte mult timp, ca să nu mai pomenim de chiuvete sau WC-uri... ...şi înghesuială, ca în trenul de Auschwitz Camerele din cămine au fost proiectate pentru cazarea a cel mult patru persoane, dar în fiecare din acestea sunt instalate paturi suprapuse, fiind cazaţi claie peste grămadă chiar şi şapte studenţi. Colac peste pupăză, nu numai studenţii au acces la un loc în cămin, camerele fiind disputate şi de unii dintre profesori sau asistenţi. Şi atunci, ne plângem de corupţia din ţară, dar vrem să vedem că, de fapt, acest fenomen este încurajat încă de timpuriu şi în cele mai "academice" medii. De unde rezultă că nu gradele universitare dau caracterul uman şi nici nu exclud corupţia. Şi atunci te întrebi: până când vor mai fi tolerate debandada şi corupţia la Universitatea Oradea?