Unităţi multifuncţionale ambulatorii şi spitaliceşti De câtăva vreme se "bate moneda" pe centrele (mai apoi, unităţile) medico-sociale, înfiinţate fie pe scheletul fostelor dispensare medicale comunale sau puncte sanitare, fie ca unităţi noi de sine stătătoare. Subordonarea lor era dublă: organizatoric depindeau de consiliile locale (primării), profesional - de Direcţiile de sănătate publică, finanţarea, fiind triplă: de la consiliile locale, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Casa de Asigurări de Sănătate. Până în prezent - se arată într-un comunicat al Ministerului Sănătăţii - au fost propuse 102 unităţi de asistenţă medico-socială cu un total de 4.018 paturi, 46 dintre acestea funcţionează bine, furnizând servicii medicale şi sociale persoanelor eligibile din comunităţile respective. S-a constatat că aceste unităţi medico-sociale pot reprezenta o alternativă viabilă şi eficientă de a rezolva nevoile sociale şi medicale ale persoanelor defavorizate. De asemenea, aceste unităţi contribuie la eficientizarea funcţionării spitalelor din comunitate, prin degrevarea lor de bolnavii cronici care rămâneau internaţi pentru perioade lungi, deoarece nu aveau alte alternative de a fi îngrijiţi. Şi totuşi există multe locuri din ţară, mai ales în mediul rural, pe care nu reuşim să le acoperim din punct de vedere al asigurării serviciilor de sănătate, preciza recent ministrul Sănătăţii, Ovidiu Brânzan. În aceste zone ne gândim să înfiinţăm nişte centre flexibile, adaptate nevoilor oamenilor din zona respectivă. Ele pot avea ambulatoriu, staţionar de zi, o ambianţă, un centru medico-social, centru de permanenţă sau eventual un laborator de analize, conchidea ministrul Sănătăţii. Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii lucrează la un proiect de Ordonanţă de Guvern prin care se aduc o serie de modificări modului de administrare a unităţilor medico-sociale existente. De asemenea, în proiectul de înfiinţare a unităţilor multifuncţionale ambulatorii şi spitaliceşti, se stipulează că "timp de un an de zile de la data înfiinţării lor acestea vor funcţiona în subordinea direcţiilor de sănătate publică, după care ele vor fi preluate de către consiliile judeţene sau consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti". Cârcotaşi nu suntem dar nu credem că schimbarea denumirii unor unităţi sanitare existente sau înfiinţarea altora, cu noi denumiri, având acelaşi obiect de activitate - asigurarea asistenţei medicale şi sociale persoanelor defavorizate, cu subordonări noi, ar rezolva situaţia dezastruoasă din acest tronson al Sănătăţii. De unde se vor lua spaţiile necesare funcţionării acestor unităţi, aparatura medicală, ambulanţele, ştiut fiind faptul că pe rolul instanţelor se judecă cedarea unor spaţii în care funcţionează spitale, negăsindu-se pentru acestea alte spaţii, iar unităţile pentru aparatura medicală sunt inexistente. Să fie o nouă găselniţă a ministerului pentru a abate atenţia de la problemele majore ale Sănătăţii?