Alexandru Paleologu a trecut în nefiinţă la vârsta de 86 de ani, după o viaţă în care s-a remarcat ca scriitor, om politic liberal, diplomat şi un reprezentant de marcă al elitelor intelectualităţii româneşti. Alexandru Paleologu s-a născut la 14 martie 1919, în Bucureşti. A fost licenţiat al Facultăţii de Drept, Bucureşti (1943). A urmat trei ani la Facultatea de Teatru, secţia Regie şi Teatrologie (1948-1950). A fost referent în Comisia română pentru aplicarea armistiţiului (1944-1945); ataşat de legaţie în Ministerul Afacerilor Străine (1946-1948); cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie a Artei, secţia de Artă medievală (1956-1959), iar apoi la secţia de Istorie a teatrului (1964-1967); secretar literar al Teatrului "Nottara" din Bucureşti (1967-1970); redactor la Editura "Cartea Românească" (1970-1976). În 1990 a fost numit ambasador în Franţa. A avut şi o bogată activitate de eseist şi publicist. Este autorul unor volume, precum "Spiritul şi litere" (1970, eseuri şi studii); "Bunul simţ ca paradox" (1972, eseuri); "Simţul practic" (1974, eseuri şi polemici); "Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu" (1978); "Ipoteze de lucru" (1980, eseuri); "Alchimia existenţei" (1983, eseuri); "Souvenirs merveilleux d`un ambassadeur des golans" (Paris, 1990); "Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor" (trad. rom. 1992). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1997, a scris "Despre lucrurile cu adevărat importante", în 1998 a publicat "Interlocuţiuni", iar în 2000 "Politeţea ca armă". În ceea ce priveşte activitatea politică, Paleologu s-a remarcat ca un liberal convins, care şi-a spus întotdeuna tranşant opiniile. În perioada 1950-1956 a fost urmărit de Securitate şi a trăit o perioadă în clandestinitate, cu nume fals. În 1959, este arestat şi condamnat la 14 ani muncă silnică. A fost eliberat în 1964, prin decret de graţiere. La 27 septembrie 1992 este ales senator de Argeş pe lista CDR, din partea PAC. Este membru fondator al PAC (1991). A demisionat din PAC la 14 martie 1995, ca urmare a hotărârii acestui partid de a nu semna protocolul CDR. Alături de alţi demisionari, aderă la PNL, iar la 13 mai 1995 este ales preşedinte al Senatului PNL în cadrul Conferinţei Naţionale pentru Unificare Liberală. În perioadele 1996-2000 şi 2000-2004 a fost senator PNL. În ultima perioadă a fost membru al Senatului PNL, for în care se află mai mulţi dintre liberalii cu state vechi în partid. Alex13 2500c.