Cetățean de onoare al municipiului Oradea, Miorița Săteanu se numără printre foștii elevi ai Gimnaziului Unic al Liceului greco-catolic din Oradea, care au avut onoarea şi binecuvântarea să primească Prima Sfânta Împărtășanie din potirul ţinut în mâini de Preasfinţitul Episcop Ioan Suciu, la 25 iunie 1945.

 

„Trecerea timpului nu a stins din inimile noastre compasiunea pentru suferinţele şi martiriul îndurat de cei şapte episcopi pe care, pe 2 iunie, i-am comemorat, prin mila lui Dumnezeu, și prin îndurarea Maicii Domnului, ca răspuns al credincioşilor Bisericii greco-catolice, care nu şi-au pierdut niciodată speranţa, au respectat, întotdeauna, cu statornicie, învăţăturile primite în familie și prin educaţia religioasă oferită de slujitorii Altarului Bisericii Unite cu Roma. „Cu noi este Dumnezeu” a fost gândul tăinuit, şi uneori cu încăpăţânare păstrat în inimile noastre, şi prin care ne rugăm ca jertfa martirilor să constituie și să fie așezată la temelia înălțării Bisericii noastre, renăscută din durerile marilor încercări. Sunt puţini supravieţuitori ai evenimentelor anilor în care s-au impus represaliile îndreptate spre bisericile greco-catolice. Acestea au marcat o adâncă și neştearsă durere în sufletele credincioşilor, mai ales ale copiilor şi tinerilor în sufletele cărora se cuibărise frica, cunoscând şi ororile războiului prin care au trecut”, mărturisește Miorița Săteanu.

Domnia sa se numără printre foștii elevi ai Gimnaziului Unic al Liceului greco-catolic din Oradea, care au avut onoarea şi binecuvântarea să primească Prima Sfânta Împărtășanie din potirul ţinut în mâini de Preasfinţitul Episcop Ioan Suciu, la 25 iunie 1945. Clasa elevilor în mijlocul cărora este imortalizat în poză Preasfinţitului Episcop Ioan Suciu este considerată ca fiind cea mai Sfântă Taină din amintirile trecutului.

„Evenimentul este încrustat în sufletele noastre, ale tuturor, cu literele de aur ale sfintei credinţe şi în conștiinţa în care nădăjduia libertatea spiritului bisericilor greco-catolice. Dar, aşa cum ne spune Isus, „Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea!” şi, purtând în inimă aceste cuvinte, credincioşii au simţit că au câştigat dreptatea venită din cer, prin episcopii și preoţii martiri ai cultului greco-catolic. Biserica, căzută pe drumul calvarului, s-a ridicat într-o biruinţă strălucitoare, și a răsărit sub lumina adevărului și a dreptei credinţe strămoşeşti”, a adăugat interlocutoarea noastră. Miorița Săteanu ne îndeamnă ca, sub imboldul evenimentului deosebit al comemorării martirilor Bisericii Unite cu Roma, să ne reamintim de prezența în Oradea a Preasfinţitului Episcop Valeriu Traian Frenţiu, a Preafericitului Episcop Auxiliar Ioan Suciu, a Preafericitului Episcop Iuliu Hirţe și a Precucernicului canonic Coriolan Tămâian.

Începând din anii 40, regimul comunist încercase să elimine complet Biserica Română Unită cu Roma, numită și greco-catolică. Preoții, ca și în alte țări din Europa de Est, erau văzuți ca spioni ai Vaticanului, acest lucru se întâmpla în special în rândul episcopilor.

Șapte dintre ei, aparținând Bisericii greco-catolice, au fost arestați și reținuți în mănăstiri transformate în închisori, apoi în închisori reale. Cei care au supraviețuit închisorii au fost obligați să rămână la domiciliu forțat. Au murit între 1950 și 1970, fără a nega niciodată credința și au rămas în comuniune cu Biserica Romei. Începerea cauzei comune de beatificare și canonizare a început pe 28 ianuarie 1997. La 19 martie 2019, primindu-l în audiență pe cardinalul Giovanni Angelo Becciu, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului prin care cei șapte episcopi - Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu - au fost declarați oficial martiri. Beatificarea lor a fost celebrată duminică, 2 iunie 2019, în timpul aceleiași călătorii apostolice a Papei Francisc în România. Memoria liturgică comună a celor șapte binecuvântări a fost stabilită pentru 2 iunie, aniversarea beatificării.