Prof. Augustin Gliţea, în vârstă de 62 din Duşeşti, a solicitat, în cursul nopţii de luni spre marţi, intervenţia ambulanţei la domiciliu, acuzând dureri la picioare. Deşi iniţial a cerut să fie dus de către ambulanţă la ortopedie, personalul medical de urgenţă a preferat secţia de neurologie a spitalului clinic de Neuro-Psihiatrie Oradea.

Ajuns la ora 5.00 la spital, pacientul susţine că a fost lăsat să aştepte în camera de primire zeci de minute, până când medicul Andrada Iova Oros, care era de gardă, a venit să-l consulte. "Deşi aveam dureri îngrozitoare, nimeni nu a venit să mă vadă. După mai bine de 20 de minute, a venit la mine dr. Iova, care era evident deranjată de faptul că un bolnav a îndrăznit să o deranjeze din somn. Când m-a văzut a întrebat ce caut la ora aceea acolo şi de ce nu am fost dus la secţia de ortopedie. Fără să aştepte nicio explicaţie din partea mea, m-a bruscat de câteva ori, mi-a spus că am lombosciatică, după care mi-a făcut internarea, fiind tratat într-un mod jalnic. Deoarece aveam dureri groaznice, am urlat de câteva ori, ceea ce mi-a atras şi mai multă antipatie din partea acestei doamne, pe care cu greu o pot numi medic. După aproximativ 15 minute de consultaţie, timp în care m-a ţinut dezbrăcat în sala de primire, am rugat-o să-mi administreze un calmant, durerile fiind din ce în ce mai greu de suportat. Răspunsul acesteia a fost că imediat ce voi urca în salon o să primesc calmantele cerute. Am mai avut de suportat chinurile durerii până în jurul orei 6.30, când un aparţinător al altui bolnav aflat în salon cu mine s-a dus la una dintre asistentele aflate pe tură, rugând-o să vină şi să-mi administreze nişte medicamente. Aceasta mi-a dat două calmante şi m-a întrebat fără nicio jenă de ce nu mi-am adus medicamente de acasă. Cele două calmante au fost singurele medicamente administrate de către personalul medical timp de 16 ore", ne-a declarat prof. Augustin Gliţea. Acesta a mai ţinut să precizeze că în cursul dimineţii de marţi a fost preluat de către medicul Traian Lazăr, pe care îl cunoştea de mai mult timp, dar care, când a auzit de conflictul dintre cadrele medicale şi pacient, i-a întors spatele. O echipă a cotidianului nostru a încercat să vadă la faţa locului starea bolnavului, dar, deşi era program de vizită, i-a fost obstrucţionat accesul la intrarea în spital. "Ne pare rău, dar nu aveţi voie să intraţi în spital fără acordul conducerii, deoarece acestea sunt directivele. Chiar dacă aţi pătrunde, o să fiţi scoşi afară", a afirmat portarul, uitând că instituţia pe care, chipurile, o păzeşte, este publică. Am avut totuşi norocul să ne întâlnim cu sora şi fiica pacientului, care s-au arătat foarte revoltate de modul în care a fost tratat acesta. "Deşi cei de la spital i-au făcut externarea, nu are cum să meargă acasă, în primul rând din cauza faptului că nu se simte mai bine decât atunci când a venit. O altă problemă ar reprezenta-o şi mijlocul de transport, nefiind din oraş, nu avem momentan cu ce să-l ducem acasă. Cei de la spital au fost foarte "amabili", sugerându-ne să chemăm un taxi. Este inadmisibil ca un om să fie tratat aşa. De azi-dimineaţă nu i-au dat niciun medicament, eu fiind nevoită să merg până la farmacie să-i cumpăr ceva", ne-a declarat fiica acestuia. După mai multe discuţii între fiica bolnavului şi directorul de resurse umane al Spitalului de Neuro - Psihiatrie, s-a ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi ca pacientul să fie transferat la secţia de reumatologie, lucru care s-a şi întâmplat, marţi seara.

"Fuga" directorului Oros din faţa presei
În cursul zilei de miercuri (n.r. - ieri) am încercat să stăm de vorbă atât cu managerul spitalului, dr. Gheorghe Oros cât şi cu medicul Traian Lazăr, cel care s-a ocupat de Augustin Gliţea. Dacă după o îndelungă discuţie telefonică dr. Lazăr a acceptat să se întâlnească cu noi, nu de aceeaşi "ospitalitate" ne-am putut bucura din partea dr. Oros. Acesta ne-a precizat că pentru orice informaţie pe care dorim să o obţinem trebuie să ne adresăm purtătorului de cuvânt, dânsul nefiind în măsură să ne dea nicio informaţie despre starea pacientului şi conflictul acestuia cu cadrele medicale. De altfel, nu este pentru prima oară când directorul Oros ori este de negăsit, ori refuză să răspundă întrebărilor presei sau, mai grav, să îşi recunoască declaraţiile. În cursul anului trecut, o orădeancă nu a fost primită în instituţia pe care o coordonează doctorul Oros pe motiv că nu este o urgenţă. Refuzată de portar, tânăra, suferind de depresie, s-a reîntors acasă şi, câteva ore mai târziu, s-a aruncat în gol de la etajul nouă. Nici atunci directorul nu a considerat că personalul medical este vinovat de tragedie, asta după ce a declarat, nonşalant, că urgenţele sunt stabilite, culmea, de portar sau că medicii de gardă nu pot fi deranjaţi "pentru orice prostie". Din discuţia purtată cu dr. Lazăr am aflat că Augustin Gliţea este un pacient mai vechi de-al său, iar pe perioada internării în spital a afişat un comportament necorespunzător. "Nu ştiu din ce cauză acest pacient a fost aşa de recalcitrant cu personalul medical. Eu personal am stat de vorbă cu dânsul şi chiar i-am prescris un tratament medicamentos, dar nimic nu l-a mulţumit. Şi-a agresat chiar şi colegii de salon. În cele din urmă, a fost trimis pe secţia de reumatologie", a precizat medicul Traian Lazăr. În urma investigaţiilor efectuate la reumatologie, bărbatul a fost transferat la cardiologie. Deşi pare greu de crezut că într-o ţară membră a UE, cum este România, pot exista astfel de cazuri, realitatea este tristă. Trist este şi faptul că, lună de lună, cetăţenii cotizează la Casa de Asigurări de Sănătate, dar ajung să fie trataţi în cel mai oribil mod sau chiar să se gândească la pericolul în care le este pusă sănătatea de cei care, în mod normal, ar trebui să îi vindece. Ar fi bine ca aceşti medici care afişează un astfel de comportament faţă de bolnavi să nu uite de jurământul lui Hipocrate, iar cei care cred că nu pot să-l respecte poate ar trebui să se gândească mai bine dacă vor sau nu să urmeze o carieră în medicină.

Nu demult se punea problema dacă legalizarea mitei în rândul medicilor este o soluţie bună sau nu. Este greu de crezut că o persoană ca dr. Iova ar merita să fie răsplătită pentru "ospitalitatea" cu care îşi tratează pacienţii. O mare vină asupra modului de comportament pe care-l afişează medicii o are şi cetăţeanul de rând, care, în momentul în care îşi vede ameninţată sănătatea, încearcă să facă orice să şi-o recupereze. Dar poate fi oare judecat? Cei care ar trebui să aibă un simţ al datoriei sunt medicii, plătiţi oricum de stat pentru activitatea pe care o depun, iar dacă ar da dovadă de puţină raţiune, ar conştientiza faptul că viaţa unei persoane nu are un preţ anume...