Preşedintele Traian Băsescu, autorităţile statului, partidele politice importante, presa, organizaţiile neguvernamentale, opinia publică şi, nu în ultimul rând, fiecare cetăţean sunt puşi în faţa celei mai dramatice şi dificile probleme şi dileme din ultimii 15 ani de democraţie. Ziua cea mai lungă Ieri după-amiază a expirat ultimatumul dat pentru retragerea trupelor româneşti din Irak de către grupul radical care îi deţine pe cei trei jurnalişti români, Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian. Modul în care se va comporta, de-acum încolo, fiecare dintre români, fie că este vorba de autorităţile statului şi partide, fie că este vorba de presă şi apropiaţii celor trei jurnalişti îi va marca definitiv şi va oferi o evaluare exactă a tăriei de caracter, dar şi a relaţiilor interumane. Chiar dacă termenul a trecut fără să se întâmple nimic, toată ţara stă cu sufletul la gură aşteptând cea mai mică informaţie, fie de la televizor, fie de pe Internet. Preşedintele Băsescu le-a promis familiilor ziariştilor ostatici că, dacă se va ieşi din "tipicul" unor negocieri, va anunţa public acest lucru. "Vom evita criza maximă. Obiectivul este să-i scoatem în modalităţile clasice", a spus Traian Băsescu, după anunţarea ultimatumului prin caseta de la Al-Jazeera. Ultimatumul a determinat o presiune suplimentară asupra autorităţilor, amplificată emoţional direct în stradă de rudele ziariştilor răpiţi şi colegii de breaslă ai acestora. Partidele politice ies la rampă După ce a trecut de Congres, PSD îşi manifestă solidaritatea cu jurnaliştii răpiţi, dar îl critică pe Traian Băsescu pentru susţinerea politicii externe americane. PSD sprijină acţiunile autorităţilor pentru eliberarea ostaticilor, dar îi cere lui Băsescu să convoace consultări pentru stabilirea calendarului de retragere din Irak. Principalul partid de opoziţie nu se pronunţă pentru retragerea imediată din Irak, probabil şi pentru că este cel care, atunci când era la guvernare, a decis trimiterea militarilor în această ţară. PUR este tranşant şi cere retragerea trupelor din Irak, iar liderul umanist, Dan Voiculescu, chiar se oferă "gaj" pentru eliberarea ziariştilor. PPRM vrea şi el retragerea militarilor, în timp ce liderii celorlalte partide parlamentare se mărginesc la a susţine eforturile autorităţilor. Oricum, Preşedinţia a evitat să implice politicul în acest caz, însă, într-un anumit moment, când situaţia se va agrava sau dacă se va lua o decizie tranşantă poate ar trebui să o facă. Dacă o va face, ar trebui contactaţi confidenţial liderii politici importanţi, consultările publice la Palatul Cotroceni fiind ineficiente şi cronofage. Între dezonoare şi şantaj Varianta deciziei autorităţilor privind retragerea imediată a trupelor din Irak este greu de luat în calcul pentru că ar însemna că România este o ţară şantajabilă şi oricând i se poate cere altceva. În plus, retragerea imediată este imposibilă din punct de vedere tehnic. Varianta retragerii ca formă de negociere ar putea fi luată în calcul, mai ales că la sfârşitul anului expiră mandatul forţei internaţionale în Irak. În orice caz, dacă această variantă este avută în vedere la negocieri, nu va fi asumată public de către autorităţi. Retragerea poate avea loc dacă răpitorii acceptă alte termene într-un orizont de timp realist şi se va anunţa public că s-a luat decizia politică, operaţiunea urmând să aibă loc "în cel mai scurt timp posibil". Această variantă este improbabilă pentru că este greu de gestionat şi ar fi urmată de pierderea de credibilitate a României în relaţia cu Statele Unite şi cu ceilalţi parteneri din coaliţia internaţională din Irak. Un asemenea gest ar putea anihila toate eforturile politicii externe a României din ultimii ani şi mai ales cele de dată recentă. Cu ochii pe calendarul retragerii?! Autorităţile române ar putea propune un calendar al retragerii graduale, cu aprobarea Parlamentului, soluţie susţinută şi de PSD, care ar putea fi de bun augur la negocieri, chiar dacă nu răspunde integral cererii teroriştilor. Deşi ar semnifica tot o cedare în faţa solicitării, iar relaţia cu SUA ar fi afectată, această soluţie ar fi acceptată mult mai uşor de partenerii României, mai ales în condiţiile în care mai multe state şi-au anunţat intentia retragerii treptate din Irak. Răspunderea acestei decizii va reveni, în egală măsură, şi Parlamentului, iar asumarea ei nu suferă amânare. Cel puţin prin prisma ultimului mesaj transmis de răpitori, ieri după-amiază, directorul de ştiri al Prima TV. Acesta a anunţat aseară că, în linii generale, noul mesaj spunea acelaşi lucru ca şi ultimul transmis de postul Al-Jazeera. "Era un apel făcut de fiecare dintre cei trei ziarişti, pentru ca opinia publică, societatea civilă să determine autorităţile să ia o decizie. Vă spun cinstit, din punctul meu de vedere, a fost o uşurare acest mesaj. Dovedeşte că există o comunicare cu răpitorii şi că respectivii sunt interesaţi să negocieze, speculează cum pot în momentul de faţă, orice, astfel încât să îşi asigure condiţii cât mai bune de negociere", a mai spus Dan Dumitru. Varianta menţinerii trupelor în Irak este cea mai probabilă, dar ea presupune pierderea susţinerii interne pentru politica externă şi ar putea duce la pierderea credibilităţii preşedintelui şi a guvernării în cazul unui deznodământ tragic. Oricum, România are de trecut un test important atât al solidarităţii, cât şi al deciziei politice la vârf, dar autorităţile, presa, partidele şi opinia publică nu par pregătite să o facă, mai ales că marţi poate fi doar începutul unui lung şir de încercări la care va fi supusă societatea românească.