Una dintre multele scăpări ale actualei conduceri a administraţiei publice locale, aflată la apus de mandat, este superficialitatea de care a dat dovadă în soluţionarea problemelor cetăţenilor. Din nefericire pentru unii locuitori ai urbei, promisiunile ce le-au fost făcute cu ocazia audienţelor nu au ajuns să fie îndeplinite nici până în ziua de azi. Astfel, în timp ce mai marii aflaţi la conducerea oraşului au reuşit să agonisească în cei patru ani avuţii pentru tot restul vieţii, alţii au rămas doar cu speranţa că va veni o zi în care ceea ce li se cuvine prin lege le va reveni în fapt... Într-o astfel de situaţie se află şi Vasile Moza, din Oradea, care, de mai bine de zece ani, se luptă pentru a intra în posesia unui teren în suprafaţă de peste 11.000 mp, situat pe str. Atelierelor. În calitatea sa de moştenitor al lui Augustin Bar, împreună cu sora sa, a solicitat, în mai multe rânduri, restituirea în natură a suprafeţei de teren rămase libere şi măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru suprafaţa construită din imobilul respectiv, înscris în CF 12833 Oradea, având numerele topo 8552/8, 8553/1 şi 8553/2, în suprafaţă totală de 11.383 metri pătraţi. După repetate încercări sortite eşecului, cererea sa a fost soluţionată (în parte, ce-i drept), abia în 30 iulie 2003, dispunându-se restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a unei cote părţi de 1850 mp/8932 mp din terenul cu numărul topo 8552/36, înscris în CF 12833 Oradea. Şi chiar dacă dreptul nu-i era recunoscut în totalitate, nefiindu-i restituită decât o mică parte din terenul cuvenit, orădeanul a fost mulţumit şi cu atât. Astfel, la puţin timp după emiterea dispoziţiei primarului, Vasile Moza s-a întabulat asupra suprafeţei respective, după care, împreună cu topografii, s-a prezentat la faţa locului pentru marcarea terenului. Mare i-a fost mirarea, însă, când, după efectuarea măsurătorilor, a constatat că acei 1850 mp erau de fapt 1520 mp. "M-am dus din nou la Primărie să le spun cum stau lucrurile în teren, însă, mi-au spus că nu se mai poate schimba nimic decât la Cartea Funciară. M-am prezentat şi la acest serviciu, unde am aflat că orice îndreptare a erorii este posibilă doar prin sentinţă civilă. Puteţi să vă imaginaţi în ce situaţie am ajuns datorită indolenţei celor aflaţi la conducerea Primăriei. Mie nu poate să-mi dea teren, spunând că n-are, dar are să vândă, pe bani grei, la diferite societăţi comerciale. I se pare firesc primarului ca moştenitorii să rămână fără teren în defavoarea altora, în condiţiile în care cererile lor ar trebui să fie soluţionate cu prioritate, aşa cum se întâmplă peste tot?", se întreabă, nedumerit, Vasile Moza. Ceea ce este mai grav, însă, e faptul că, pentru a scăpa de insistenţa orădeanului, primul gospodar i-a tot promis acestuia că-i va acorda teren în compensare la intrarea în Cihei. Şi nu numai că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, dar, pare-se, acele suprafeţe ar fi deja ocupate. Aşadar, se poate lesne observa cât de preocupată a fost conducerea administraţiei publice locale, precum şi funcţionarii publici din subordinea sa, pentru rezolvarea acestui caz. Care, din păcate, nu e singurul. Sunt destule similare, în care oamenii ajunşi la capătul răbdării au preferat să renunţe la terenurile ce li se cuveneau, doar pentru a nu mai fi nevoiţi să aştepte ore în şir pe holurile Primăriei, pentru a intra într-un birou, din care, oricum ieşeau, de fiecare dată, aşa cum au intrat...