Preşedintele Traian Băsescu a declarat, la întoarcerea de la Bruxelles, că una dintre mizele bătăliei pentru terenuri în România este… cultivarea rapiţei. Plictisit de Cărtărescu, şeful statului s-a delectat într-o noapte citind, cu sufletul la gură, memoriul unui cetăţean din Cluj, care-i descria conspiraţii locale în care erau implicaţi ziarişti, politicieni şi magistraţi. A doua zi, Băsescu le-a împărtăşit anxios celor din Ministerul Public covârşitoarele adevăruri care i se revelaseră în urma lecturii. Ei bine, a spus domnia sa, grupurile de interese sunt ubicue şi le prieşte nu numai Palatul Victoria, ci şi provincia. Amintindu-şi că a condamnat comunismul, Băsescu le-a explicat procurorilor că mafia judeţeană continuă de fapt tradiţia nefastă a complicităţii dintre primul secretar, miliţian şi securist. Apoi le-a deschis ochii, arătându-le că obiectivul mafioţilor este pământul patriei. "Este, în momentul de faţă, cea mai mare atractivitate pentru fraudă, pentru încălcarea legii, pentru transferul a suprafeţe importante de teren în oraşe sau în zone de mare interes. V-aş ruga sa daţi atenţie acestui aspect, pentru că nu există dubii. Nu toţi cei care se adresează Preşedinţiei sunt de rea-credinţă", a spus Băsescu. Adică, pe lângă memoriile venite de la Tăriceanu, mai există şi oameni necăjiţi care-i semnalează abuzuri cumplite. Dacă Băsescu s-a adresat unei Justiţii îmbrobodite, iar nu oarbe, presa s-a dovedit clarvăzătoare şi l-a indicat prompt pe scriitorul de succes al memoriului. Acesta este, surpriză, Arpad Paszkany, învinuit de procurorii DIICOT pentru instigare la şantaj şi sprijinire de grup infracţional, în dosarul Gazeta. După ce autorul a căpătat chip şi identitate, Băsescu a dat din colţ în colţ şi a spus fâstâcit că "parcă aşa se numeşte" cel al cărui text îl entuziasmase deunezi. Cel mai informat om din stat, cum se alintă singur, a mărturisit însă candid că nu ştia problemele legale cu care se confrunta bietul publicist. El a spus însă că gestul său a fost motivat de starea de disconfort pe care i-a creat-o proza omului de afaceri. Ei bine, Băsescu ne explică, via Bruxelles, şi de ce este pământul aşa de important. Pentru că pe el se poate cultiva rapiţă! Dar să-l ascultăm pe domnul preşedinte: "Un alt parametru cuantificabil este că până în anul 2020 România şi Uniunea Europeană în ansamblu trebuie să beneficieze de 20% din energia utilizată din surse regenerabile adică hidro, eolian, încălzire solară sau energie solară şi biomasă. Aici aş face o menţiune specială ca să fie bine înţeles. Atenţionam acum câteva zile că se produc achiziţii majore de terenuri. Aşa este. Şi unul dintre obiective este pentru cultivarea rapiţei. Din rapiţă se obţine biocombustibil, iar acesta intră în categoria energiilor regenerabile, pentru că în fiecare an cultivi din nou rapiţă. Şi mai are o caracteristică: este puternic subvenţionată din bugetele care urmează să sosească de la Comisia Europeană destinate agriculturii româneşti". Oare rapiţă ar fi vrut să cultive Paszkany la "Şapca Verde"? Dar la "Esplanada"? Să fim serioşi! Goana după teren care aduce cu cea din Vestul Sălbatic are altă miză. "Băieţii deştepţi" care vor profituri facile nu se gândesc la floarea soarelui, ci la vile în Otopeni sau aiurea. Omul de afaceri Adrian Porumboiu, care are o suprafaţă de circa 15.000 hectare pe care cultivă rapiţă pentru Ulerom Vaslui, e probabil excepţia care confirmă regula. La 3 februarie 2006, Băsescu i-a lăsat cu gura căscată pe studenţii Academiei Movilene din Kiev, mărturisindu-le că a refuzat să aplice o hotărâre judecătorească, ceea ce ulterior i s-a părut inacceptabil. Hodoronc-troncul prezidenţial avea altă noimă. Cu o zi înainte, Valerian Stan, membru al conducerii Centrului de Resurse Juridice, a atras atenţia că Băsescu se face vinovat de nerespectarea unei decizii a justiţiei. Şeful statului i-a luat vorba din gură şi l-a lăsat fără obiectul muncii. Manevra este similară. Ca să atenueze impresia negativă a episodului penibil de la bilanţul Parchetului General, a descoperit rapiţa. Băsescu nu suportă, adică, "pentru ca să ajungem să vedem ţara mea, care era peste putinţă ca să prevază cineva o situaţiune foarte tristă, fiindcă le-am spus şi dumnealor…" Şi dacă-l întrebi de Paszkanyi, îţi va spune: "Dumneata n-ai văzut rapiţa?"