La 27 de ani de la Revoluţie, numărul orădenilor care au luat drumul Cimitirului Municipal Rulikowski pentru a participa la ceremonialul dedicat memoriei celor care şi-au pierdut viaţa în Decembrie 1989 a fost foarte mic. De altfel, de la an la an, interesul pentru această festivitate desfăşurată la mormintele eroilor orădeni este tot mai mic.

 

Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii a fost sărbătorită, ieri, la Oradea, printr-un ceremonial militar religios care a avut loc în Cimitirul Municipal Rulikowski. La evenimentul organizat în Oradea, ieri, au luat parte puţini politicieni, reprezentanţi ai instituţiilor deconcentrate, cadre militare active, în retragere şi în rezervă, membri ai Asociaţiei Luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Oradea şi rude ale celor patru eroi înmormântaţi în Cimitirul Municipal. Prima parte a ceremonialului s-a desfăşurat la mormintele eroilor: slt. Adrian Victor Puşcău, slt. Marius Cosma, slt. Damşe Adrian Dorin, cu o slujbă de pomenire oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu episcopul ortodox al Oradiei, PS Sofronie. La fel ca în anii precedenţi, alocuţiunile privind însemnătatea evenimentului au fost rostite de preotul Gheorghe Nemeş, membru al Asociaţiei Luptătorilor pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Oradea, şi de prefectul Claudiu Pop. Cei doi s-au referit a sacrificiul tinerilor care au murit la Revoluie pentru ca noi să avem o viaţă mai bună. Ceremonialul a continuat cu depuneri de coroane la mormintele celor trei eroi. După defilarea gărzii de onoare şi onorul muzicii militare, alaiul s-a deplasat la mormântul eroului Neculai Tomozei, unde au fost depuse de asemenea coroane, jerbe şi buchete de flori. Bihorul are patru eroi-militari căzuţi în acele zile, cu toţii în alte oraşe. Marius Cosma era soldat la o unitate militară din Arad, avea 19 ani, şi abia terminase liceul. A fost găsit mort împuşcat în frunte, îmbrăcat în uniformă de căpitan. Împrejurările nu au fost elucidate. Astăzi, o stradă din Oradea îi poartă numele. Adrian Damşe era şi el tot soldat, avea 19 ani, şi făcea armata în Bucureşti, la trupele de securitate. Adrian a fost împuşcat în gât în timp ce apăra clădirea fostului Comitet Central al PCR. Victor Puşcău avea 20 de ani şi era tot militar în termen, în Arad, fiind împuşcat în apropierea cazărmii pe care o apăra. Inginerul Neculai Tomozei a murit pe 23 decembrie în apropierea localităţi Remeţi, într-un accident auto. Inginerul fusese trimis de către apărătorii Primăriei din Bratca să aducă muniţie de la militarii care apărau barajul Leşu, crezând că vor avea de-a face cu teroriştii. Pe drum, inginerul a intrat cu maşina într-un autocamion de transportat buşteni cu care localnicii blocaseră drumul, răsturnându-se în prăpastie.