Premierul Călin Popescu Tăriceanu anunţă, într-un interviu acordat agenţiei MEDIAFAX, că, în aproximativ două săptămâni, Guvernul va proceda la o nouă rectificare a bugetului, prin care ministerele vor primi fonduri suplimentare şi mărturiseşte că regretă încă faptul nu s-a reuşit majorarea TVA. Şeful Guvernului spune, totodată, că echipa pe care o conduce nu ia în considerare varianta amânării cu un an a integrării europene a României şi precizează că vor fi transmise semnale clare de continuare a acţiunilor împotriva corupţiei, avertizându-i pe procurori că vor fi schimbaţi din funcţie dacă nu vor reuşi să fie eficienţi. Premierul se mai referă atât la salarizarea bugetarilor, creşterea tarifelor şi restructurarea Guvernului, cât şi la alegerile anticipate, arătând că un astfel de scrutin poate fi organizat oricând într-un stat democratic. Şeful Guvernului vorbeşte şi despre negocierile din aceste zile cu Fondul Monetar Internaţional, afirmând că nu poate accepta un deficit bugetar mai mic decât cel stabilit deja şi că nu este exclus ca Executivul să renunţe la acordul cu FMI, dacă experţii Fondului nu vor accepta propunerile părţii române. Vă prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de premierul Călin Popescu Tăriceanu: Reporter: Corupţia şi securizarea frontierelor sunt cele două "steaguri roşii" care mai pot determina în aprilie amânarea aderării României la UE cu un an. Comisia Europeană aşteaptă ca măcar câteva cazuri de corupţie la nivel înalt să ajungă pe rolul instanţelor. Ce măsuri administrative veţi lua la nivelul Justiţiei şi al Parchetului dacă nu vor fi finalizate dosarele cerute? Călin Popescu Tăriceanu: Trebuie subliniat că justiţia este independentă şi am militat pentru acest lucru, iar lucruri importante care s-au făcut în acest an au fost tocmai în această direcţie, în a reda independenţa justiţiei, scoaterea ei de sub factorul de influenţă politică - un element care a contribuit în mod decisiv la percepţia proastă care s-a creat în legătură cu justiţia din România şi cu corupţia în perioada 2000-2004. Numirea unui ministru independent la justiţie şi a secretarilor de stat independenţi a fost un semnal, cred, foarte puternic - receptat ca atare în mediile europene - tocmai pentru a reda independenţa justiţiei. Dar, aşa cum ştiţi, Guvernul are, în fond, puţine pârghii de acţiune administrativă de a interveni în justiţie, pentru că acesta este fondul problemei în cazul în care se constată o slabă eficacitate a justiţiei. Există, totuşi, câteva pârghii pe care nu vom ezita să le folosim şi una din aceste pârghii este dată de posibilitatea pe care o are ministrul Justiţiei de a numi procurorii sau de a-i schimba pe cei care nu sunt eficienţi. Menţionez lucrul acesta numai pentru a fi ştiut, şi nu din alt motiv, pentru că în acest moment eu cred că trebuie să acordăm întreaga încredere noii echipe care este la Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului General. Este o echipă recent instalată şi sigur că o să dorim să vedem care sunt rezultatele. Există o serie de alte măsuri pe care le avem în vedere de partea Executivului şi care să amelioreze percepţia legată de justiţie - şi nu numai de justiţie. Vrem să dăm semnale clare de continuare a luptei împotriva corupţiei. În curând, vom rezolva problema privind modul de supraveghere a regimului achiziţiilor publice. Doresc să fac chiar o discuţie cu organizaţiile neguvernamentale care au cerut ca toate contractele de achiziţii publice să fie la dispoziţia publicului, să fie absolut deschise. Nu am nici cea mai mică problemă în acest sens şi am cerut o consultare din partea Comisiei Europene pe această problemă, pentru că, în general, în contractele comerciale există şi posibilitatea ca unul dintre parteneri să ceară clauză de confidenţialitate. Vreau să subliniez, însă, că şi pentru contractele existente în acest moment în România, pentru acele contracte pentru care există suspiciuni, acestea pot fi puse oricând la dispoziţia organelor de anchetă fără nici un fel de problemă. Nimic nu este ascuns şi, în maniera de totală transparenţă pe care am abordat-o de la începutul mandatului meu şi în relaţia cu presa, trebuie să facem acelaşi lucru în ceea ce înseamnă achiziţiile publice. Rep: Pe de altă parte, Comisia Europeană şi-a exprimat clar îngrijorarea în legătură cu lipsa unei înţelegeri cu concernul EADS pentru securizarea frontierelor. Care este stadiul renegocierilor şi când vor fi acestea finalizate? CPT: Da, aş fi vrut să adaug un ultim element legat de relaţia cu justiţia. Pentru că avem această separaţie clară, am să accentuez ce am spus şi în ziua prezentării raportului. Într-o măsură extrem de importantă, de consistentă, Guvernul şi-a făcut treaba în ceea ce înseamnă lupta împotriva corupţiei. Acum, responsabilitatea revine justiţiei. Cu alte cuvinte, componenta care face ancheta, procuratura şi judecătorii trebuie să scoată la iveală aceste cazuri importante pe care Comisia Europeană le aşteaptă. Nu vă ascund că am fost foarte dezamăgiţi să constatăm că numeroasele dosare despre care fostul ministru al Justiţiei vorbea că ar exista la Parchetul General şi la Parchetul Naţional Anticorupţie de fapt nu existau şi, practic, actualele echipe de procurori au trebuit să înceapă o muncă de la zero. Dar, repet, acum ei vor avea de jucat un rol foarte important. Am putea spune că, în final, nota de trecere pe capitolul lupta anticorupţie va fi influenţată în mod covârşitor de activitatea lor. În privinţa contractului cu EADS, ce vă pot spune? Să facem o scurtă trecere în revistă. România, în decembrie 2004, când a încheiat negocierile de aderare, a avut un capitol la care a stat extrem de prost - capitolul 24 privind justiţia şi afacerile interne. Din toate problemele din acest capitol a mai rămas una singură nerezolvată, şi anume problema securizării frontierelor. Şi în acest domeniu, măsurile care au fost luate până în prezent ne-au dat posibilitatea să obţinem o notă bună, cu excepţia părţii strict de supraveghere a frontierei, pentru care este nevoie de un dispozitiv realizat de echipamente specializate. În momentul în care contractul cu EADS va fi semnat - şi am convingerea că acest lucru se va întâmpla cât de curând, în mod normal înainte de sfârşitul anului - şi această problemă va fi rezolvată. Aş putea spune că problema securizării frontierelor, chiar dacă astăzi apare cu un steguleţ roşu şi este legată de clauza de salvgardare, nu îmi dă atât de multe dureri de cap cum mi-ar da problema corupţiei, pentru că, în final, chiar dacă spunem că justiţia este cea responsabilă pentru rezolvarea corupţiei, la Bruxelles, în faţa autorităţilor, responsabil de realizări sau de nerealizări este Guvernul. Contractul cu EADS va permite realizarea măsurilor care sunt prevăzute în planul de acţiune pentru securizarea frontierelor şi, aşa cum spuneam, fără îndoială de îndată ce contractul va fi semnat, ne vom putea să ne îndeplinim aceste obligaţii pe care ni le-am luat în angajamentele de aderare. Noi, practic, mai avem 14 luni înaintea momentului aderării. Dacă facem o radiografie comparată a situaţiei României în raport cu celelalte zece ţări care au aderat în 2004, constatăm că raportul acestora, făcut cu şase luni înainte de aderare, conţinea cam aceleaşi elemente care sunt astăzi conţinute în raportul nostru. Lucru care mă face să trag concluzia că avem timpul şi capacitatea necesare să ne îndeplinim aceste obligaţii. Rep: În cazul în care Comisia Europeană va decide, totuşi, amânarea aderării cu un an, o mare răspundere va reveni dumneavoastră, ca şef al Executivului, iar unii politicieni, în special din opoziţie, vă vor cere demisia. Ce le veţi răspunde la acel moment şi ce măsuri veţi lua împotriva responsabililor în domeniile care au provocat amânarea aderării? CPT: Două lucruri vreau să accentuez. În primul rând, la 1 ianuarie 2005, România era singura ţară din cele 12 state care au demarat procesul de aderare care s-a trezit cu patru domenii legate de clauza de salvgardare. Nici o altă ţară nu a avut o asemenea întârziere, aşa încât dacă cumva intrarea României în UE va fi amânată, ea nu va fi amânată din cauza noastră, ci pentru faptul că am plecat la drum cu un handicap extraordinar. Dar eu cred că putem să spunem astăzi, după modul în care arată raportul după nouă luni de la asumarea guvernării, că acest lucru nu se va întâmpla. De altfel, nici nu există în strategia Guvernului pe care îl conduc o alternativă B care să însemne amânarea aderării României cu un an. Atât Executivul, cât şi toată administraţia au dovedit capacitatea de a rezolva problemele pe care le avem şi angajamentele luate de România. Vă pot spune că suntem în calendar, deci nu avem întârzieri faţă de calendarul stabilit la încheierea negocierilor. Sigur, în cazul neaderării este o problemă, dar putem să o discutăm numai la nivel teoretic. Rep: Chiar şi teoretic, veţi demisiona în cazul în care se va aplica această clauză de salvgardare? CPT: Este prematur de spus acum. Nu cred că este normal ca Executivul pe care îl conduc eu şi care se dovedeşte a fi unul foarte performant să-şi asume responsabilitatea pentru greşelile făcute de cel anterior. Rep: Dacă Guvernul va îndeplini obiectivul aderării la Uniunea Europeană în 2007, tot dumneavostră veţi avea principalele merite. Credeţi că ar trebui organizate alegeri anticipate imediat după integrare, pentru ca Alianţa să poată continua procesul post-aderare, sau ar fi mai bine ca Guvernul actual să îşi ducă mandatul până la capăt, în toamna lui 2008? CPT: Am să vă spun ceva. Dincolo de nişte jocuri politice - când e bine să facem alegeri anticipate, când nu e bine, dacă momentul aderării ar fi un moment propice sau nu, scontând pe o creştere de popularitate datorită succesului aderării - eu cred că pentru membrii echipei care o conduc cel mai important este acum să fie concentraţi pe atingerea obiectivul aderării la 1 ianuarie 2007. Restul vom vedea. În aceeaşi manieră, vă pot spune că şi problema alegerilor anticipate se poate pune oricând într-un stat democratic. Ea depinde de un singur lucru: de susţinerea parlamentară a majorităţii. Atâta vreme cât această susţinere există, discuţia iarăşi nu rămâne decât pe un câmp teoretic. Dar eu nu cred că România are nevoie în această perioadă de multă agitaţie politică. Dacă vrem să ne atingem obiectivele de aderare, elementul fundamental este stabilitatea politică. De fapt, acesta a fost şi elementul cheie de care s-a vorbit la începerea mandatului. Administraţia poate fi pusă la muncă eficient dacă există stabilitate politică. Rep: După prezentarea acestui raport, veţi restructura Guvernul? CPT: Este o intenţie mai veche de a face unele modificări. Principala modificare la care mă gândesc în momentul de faţă este legată de transformarea actualului Minister al Integrării Europene într-un Minister al Afacerilor Europene. Este modelul european - ca să spun aşa - şi am discutat deja cu ministrul Anca Boagiu. Probabil că în săptămânile care vor urma, vom definitiva această reorganizare. Rep: Cum apreciaţi remarca preşedintelui Traian Băsescu imediat după prezentarea raportului de ţară potrivit căreia conduceţi cel mai bun Guvern după 1990, combinată cu avertizarea că va continua să facă presiuni prin declaraţii publice pentru aplicarea legii şi va veghea să nu apară grupuri de interese în jurul Executivului? CPT: Eu nu vreau să comentez aceste remarci pentru simplu motiv că - aşa cum am spus în nenumărate rânduri - obiectivul principal fiind integrarea, este normal ca şi rezultatele să fie pe măsura energiilor angrenate. Mi se pare foarte pozitiv ca pe o problemă de interes major, cum este integrarea europeană, între Guvern şi Preşedinţie să existe o similitudine de vederi şi de abordări. Acesta este şi motivul pentru care am apărut împreună cu preşedintele pentru a face declaraţii publice pe marginea raportului de ţară, deoarece amândoi considerăm că integrarea este o prioritate majoră. Rep: Raportul Comisiei Europene a semnalat şi unele probleme în domeniul economic, precum scăderea veniturilor la buget şi derapaje în salarizarea din sectorul public. Ce măsuri de consolidare bugetară aveţi în vedere? CPT: Referitor la buget şi la politica fiscală, veniturile pe primele nouă luni au înregistrat o creştere simţitoare, o medie de peste 15%. Sunt zone în care veniturile au crescut şi mai mult, până la 22-25%, cum ar fi de exemplu din TVA, din încasările pe componenta de asigurări sociale. Deci, performanţa creşterii veniturilor este una deosebită, în pofida reducerii nivelului de taxare. N-am urmărit numai o componentă fiscală, strict fiscală a veniturilor, când s-a introdus cota unică. Cota unică are şi alte valenţe: locuri noi de muncă înregistrate, stimularea acelora care doresc să muncească mai mult şi să câştige mai mult. Efectele benefice în economie au fost multiple şi acesta este şi motivul pentru care foarte multe ţări europene privesc cu foarte multă simpatie şi interes această revoluţie fiscală pe care am făcut-o. Ea este consistentă, cu un set de politici macroeconomice care asigură stabilitatea şi creşterea economică, o creştere sănătoasă. Aşa cum de altfel ştiţi, anul acesta vom înregistra un ritm de creştere ridicat, în jur de 5%, un ritm de creştere mai mic decât cel de anul trecut, care includea riscuri mari de supraîncălzire a economiei. Sigur că obiectivul şi ambiţia sunt de a asigura un ritm de creştere constant pe următorii ani. Se poate spune că, dacă România va avea un ritm de creştere mediu de 5% pe următorii opt ani, produsul intern brut pe locuitor se va dubla. Noi avem încă un handicap major : România are un PIB care este de 30% din media ţărilor europene şi sigur că avem de recuperat foarte mult. Dar, prin setul de politici economice şi fiscal-bugetare pe care l-am adoptat, trebuie să avem în vedere menţinerea unor echilibre macroeconomice, cum ar fi deficitul de cont curent şi, în principal, deficitul bugetar, care este adus la un nivel foarte scăzut pentru anul fiscal 2006 - un deficit cum nici o ţară din Uniunea Europeană nu are, de 0,5% din produsul intern brut, şi aceste lucruri ne vor permite să menţinem funcţionarea unei economii sănătoase. Rep: Veţi introduce noi taxe şi impozite faţă de cele anunţate până în prezent? CPT: Nu, dacă e să discutăm bine, noi n-am introdus taxe şi impozite, ci am făcut reduceri, deci am redus impozitul pe profit de la 25 la 16%, am redus cota de impozit pe venit de la un nivel marginal de 40% la numai 16%, reducem contribuţiile de asigurări sociale de la 49,5% la 47,5% începând cu 1 ianuarie. Aceasta este esenţa măsurilor importante care au fost luate. Rep: Ce mesaj aveţi să le transmiteţi bugetarilor din punct de vedere al salarizării pentru anul viitor? CPT: Pentru bugetari, mesajul pe care doresc să-l transmit este unul foarte simplu: în orice economie sănătoasă, salariile cresc în măsura în care creşte competivitivatea. Cu cât o economie este mai competitivă, cu cât este mai performantă, cu atât salariile pot să crească. România a avut în 2005 creşteri importante de salarii la nivelul bugetarilor - pe de o parte de la 1 ianuarie, prin introducerea cotei unice de impozitare care a însemnat câştiguri importante, pe de altă parte au fost aplicate hotărârile luate în anul 2004 cu privire la majorarea salariilor multor bugetari. În România, în anul 2005, creşterea salarială a fost de peste 40% şi, ca atare, trebuie să spunem cu sinceritate că nu ne putem permite an de an acest lucru. O bună parte din aceste creşteri s-au datorat şi unor decizii populiste luate în anul electoral 2004. Deci, creşterile salariale vor fi mult mai temperate. Rep: La ce creşteri de preţuri şi tarife trebuie să ne aşteptăm în perspectiva integrării europene? Mă refer la electricitate, încălzire, gaze. CPT: Va fi nevoie de anumite alinieri de preţuri în continuare la gaze, dar la gaze măsura se va datora în principal nu întârzierilor de aliniere - pentru că anul acesta am luat măsurile de majorare a preţurilor la gaze în conformitate cu angajamentele pe care ni le-am luat cu Uniunea Europeană şi cu Fondul Monetar. Ţinem însă cont că, anul acesta, preţurile la produsele petroliere au crescut extraordinar de mult şi, din păcate, preţurile la gaze au rămas din nou în spate. Aşa încât, în măsura în care şi preţurile la gaze influenţează preţurile la energia electrică, în continuare va fi nevoie de majorare de preţuri. Dar anul acesta nu sunt prevăzute majorări şi nici pentru începutul anului viitor. Rep: Oficialii europeni au arătat că analizele Fondului Monetar Internaţional privind economia României sunt un instrument util de informare. În raportul Comisiei Europene sunt menţionate neînţelegerile dintre autorităţi şi experţii Fondului referitoare la nivelul cheltuielilor publice, deficitul bugetar şi lipsa unor măsuri consistente de consolidare bugetară. Care este stadiul negocierilor din aceste zile cu Fondul Monetar Internaţional? CPT: Eu apreciez că România are economişti de valoare care sunt capabili să ne ofere soluţii economice pentru o creştere economică durabilă şi stabilitate economică, fără să avem nevoie de asistenţa Fondului Monetar. Sigur că acordul cu Fondul Monetar este întotodeauna un lucru, să spunem, binevenit. Dar eu cred că, în acest moment, România, ca viitoare ţară membră a Uniunii Europene, trebuie să arate că are capacitatea să-şi gestioneze şi singură - fără asistenţă - problemele economice. Şi în acest sens, am arătat că avem această capacitate. Doresc să subliniez că una din problemele asupra căreia am discutat foarte mult şi la Uniunea Europeană, şi cu Fondul Monetar este o problemă specifică tuturor ţărilor care aderă la Uniunea Europeană, ţări care sunt deosebit de atractive pentru investiţii. În condiţiile în care deficitul de cont curent - care este mare în România - e acoperit de un volum, de un flux puternic de investiţii străine, situaţia nu este alarmantă. Mai mult de atât, noi am luat decizia de a limita foarte mult - ca probă deficitul de numai 0,5% - volumul cheltuielilor din sectorul public. Însă, în final, aşa cum ştim, deficitul de cont curent este dat de suma deficitului sectorului privat şi al celui public. În momentul de faţă, deficitul de cont curent este determinat într-o măsură covârşitoare - peste 80% - de deficitul sectorului privat, unde Guvernul, autorităţile nu au cum să intervină. Iar restrângerea peste măsură a deficitului sectorului public prin reducerea excesivă a deficitului bugetar poate să aibă efecte contrarii a ceea ce ne dorim. Şi vă explic şi de ce. România este în faza în care are nevoie de dezvoltarea infrastructurii. Pentru dezvoltarea infrastructurii trebuie să alocăm mai mulţi bani, iar diminuarea sub 0,5% a deficitului bugetar ne duce în imposibilitatea de a ne finanţa o serie de programe legate de dezvoltarea infrastructurii. De aceea, suntem foarte rezervaţi în a accepta, să spunem, diminuări suplimentare faţă de acest nivel care deja este unul foarte scăzut. Noi ar trebui, de fapt, să luăm măsurile pentru a putea să finanţăm cât mai multe proiecte de infrastructură, dar prin diminuarea deficitului bugetar acest lucru evident că nu poate fi făcut. Rep: Înţeleg că luaţi în calcul în acest moment chiar şi renunţarea la acordul cu FMI dacă nu se acceptă propunerile părţii române? CPT: Eu nu pot să nu iau în calcul toate variantele, rămâne de văzut dacă faţă de obiectivele economice, dacă faţă de filosofia fiscală şi bugetară pe care o avem, obiectivele noastre sunt concordante cu cele ale Fondului. În acest sens, vreau să vă spun că lucrăm la un alt proiect, care este acela de a crea un Fond Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii şi care să colecteze toate veniturile din privatizare. Toate aceste venituri din privatizare au fost folosite până acum pentru rambursarea datoriei externe. În momentul de faţă, România a ajuns cu un nivel al datoriei externe extrem de mic, lucru care face, aş spune, contraproductivă utilizarea acestor sume din privatizare la achitarea datoriei externe, care nu mai reprezintă o sarcină serioasă pe buget. Şi, prin urmare, crearea Fondului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii ne va permite să utilizăm în mod eficient resursele obţinute din privatizare pentru dezvoltarea unor proiecte majore de infrastructură. Rep: Intenţionaţi să efectuaţi o nouă rectificare bugetară? CPT: Aşa este. Rectificarea bugetară nu va fi una, de data aceasta, în minus. Nu vom tăia, deoarece constatăm că avem, pe de o parte, un surplus de venituri şi, pe de altă parte, o execuţie bugetară care este excedentară, aşa încât sunt multe ministere care vor primi sume suplimentare. În două săptămâni, vom efectua această rectificare. Rep: Cum intenţionaţi să rezolvaţi problemele semnalate de oficialii europeni în sectorul agricol? Care va fi influenţa unui an agricol modest, afectat de inundaţii, asupra creşterii economice? CPT: Sigur că un an agricol excelent, cum a fost 2004, a avut o influenţă pozitivă, iar un an agricol modest nu poate să ducă la o creştere sensibilă a produsului intern brut. De aceea, vom avea şi o creştere economică de numai 5%, ţinând cont că, în 2004, peste două procente din creşterea produsului intern brut au fost date de agricultură. Agricultura este capitolul la care am avut, aş spune, cele mai numeroase întârzieri, dar care nu erau legate de clauza de salvgardare. Deci, trebuie să facem distincţie între zonele legate de clauză şi zonele care nu sunt legate de clauză. În privinţa agriculturii, mai mult de atât, dacă putem să spunem că acolo am avut şi avem încă probleme serioase, cele mai numeroase sunt în domeniul sanitar-veterinar şi al controlului alimentelor şi, de altfel, aici au fost realizate şi progrese - nu destule. Recent, după cum ştiţi, am schimbat preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare tocmai pentru a pune pe cineva care este mai dinamic şi mai hotărât pe îndeplinirea obiectivelor. Agricultura, graţie ministrului Flutur, care este un om foarte curajos, va suferi cele mai profunde transformări. În primul rând, în ceea ce înseamnă politica de subvenţie. De la o politică clasică de subvenţionare a produselor vom trece la o politică de subvenţionare în acord cu politicile europene. În acest sens, pentru anul 2006 vom lansa programul “Fermierul”, care este un program de subvenţionare, dar nu pe produs, ci subvenţionează gospodăriile agricole, fermele, achiziţia de utilaje, de echipamente pentru specializarea pe anumite activităţi, să spunem agroindustriale. Deci, noi vrem să facem trecerea de la agricultura de subzistenţă, care este caracteristică astăzi, la agricultura de tip european cu valenţe economice, cu ferme care produc pentru piaţă. Va trebui, probabil, ca gospodăriile, oamenii, ţăranii de la noi, să se obişnuiască cu ideea că în fermă, în gospodărie vor produce unul sau două lucruri. De exemplu, vor avea o cultură de cereale şi vor produce lapte de la vaci şi, în rest, se vor duce ca oricare şi îşi vor cumpăra roşii, brânză, ouă, ulei de la magazin. Dacă nu se vor specializa, atunci este evident că nu vor putea să facă faţă concurenţei, deoarece caracteristica fermelor din Uniunea Europeană este productivitatea : sunt specializaţi pe una, două sau trei operaţiuni pe care le fac foarte bine, cu randamente foarte mari. Sigur că având productivitate, pot să-şi acopere costurile, eventual şi cu ceva subvenţie. În condiţiile în care se face agricultură pe unu-două hectare şi creşti şi găini, şi porci, mai faci şi legumicultură, nu ai cum să fii competitiv. Deci, aici este marea transformare pe care Flutur vrea să o facă. În acest sens, am adoptat şi politica legată de rentele viagere, tocmai pentru a facilita regruparea terenurilor, pentru a le da posibilitatea celor care sunt în vârstă şi nu mai au posibilitatea să lucreze să vândă sau să dea în arendă terenurile respective, iar subvenţiile, aşa cum spuneam, vor fi orientate către programe de dotare pentru ferme, fie cu echipamente, fie cu animale de randament, în aşa fel încât să facem agricultura cât mai performantă. Însă, să nu ne imaginăm că schimbările se vor face în anul 2006. Este o schimbare care va dura probabil 10-15 ani în agricultură, până o să-i dăm o altă caracteristică. Acest lucru se realizează simultan cu schimbarea structurii ocupaţionale a întregii populaţii a României. Încă avem 35% din populaţie care locuieşte în mediul rural, ceea ce e un procent foarte ridicat. Încă agricultura reprezintă o pondere foarte ridicată, 12% din totalul produsului intern brut. Tendinţele acestea sunt de diminuare, atât a ponderii populaţiei în mediul rural, cât şi de scădere a ponderii agriculturii. Scăderea ponderii agriculturii nu înseamnă că vom produce mai puţin, ci că sectorul industrial şi sectorul serviciilor vor ajunge să aibă o producţie mult mai mare, care va diminua ponderea agriculturii. Dar este posibil chiar ca prin diminuarea suprafeţelor agricole, volumul de producţie să nu scadă. Rep: Ne aflăm în momentul în care vânzarea Băncii Comerciale Române se apropie de sfârşit. Vă aşteptaţi ca privatizarea BCR să fie cea mai valoroasă din România de după 1990? CPT: Fără îndoială. N-am nici cea mai mică îndoială. Este o bancă atractivă prin sine însăşi, dar, mai mult de atât, banca este atractivă şi datorită mediului economic, aşa cum este el perceput astăzi în România. România este astăzi percepută ca o ţară cu economie foarte atragătoare şi ofertele pentru BCR sunt expresia interesului pentru bancă, dar şi a atracţiei economiei româneşti. Rep: Domnule prim-ministru, vă propun un exerciţiu de fantezie. Să ne imaginăm că suntem la 29 decembrie 2004, în prima zi a mandatului dumneavoastră. Ce greşeală aţi evita să repetaţi ca prim-ministru, bazându-vă pe experienţa acumulată în cele zece luni de guvernare? CPT: De la 1 ianuarie 2007, nu trebuie să ne imaginăm că trecem o graniţă fizic. Ea este, dacă vreţi, o graniţă abstractă. Comportamentul oamenilor în România, nivelul lor de trai, climatul politic nu se vor schimba brusc după 1 ianuarie 2007. România va continua să fie într-o bună măsură ceea ce este şi astăzi, după încă un an de progres înscris într-un şir de ani în care România va continua să progreseze. Viaţa politică românească va fi tot aceeaşi, cu aceiaşi actori, cu aceleaşi partide, dacă nu ajungem cumva la concluzia că intrarea în Uniunea Europeană ar trebui să ne oblige la o reformă constituţională profundă, care să pună România în accord cu sistemele constituţionale care funcţionează în toate ţările europene. Cu un parlament bicameral, cu două camere cu funcţiuni complet separate, sunt lucruri la care încep să mă gândesc. Acum, privind retrospectiv la cele 10 luni, sigur că întotdeauna putem spune că e foarte bine să iei măsurile dure la început. Dar nici aceste măsuri dure nu le poţi lua toate deodată, pentru că există un element de suportabilitate al populaţiei de care trebuie să ţii cont. În momentul în care din punct de vedere economic eşti chemat să iei o serie de măsuri, nu poţi să faci abstracţie de faptul că nu eşti într-un laborator economic, ci ai de a face cu oameni, aşa încât de multe ori eşti tentat să spui “poate era mai bine să luăm măsura asta la început, că acum, apropiindu-se alegerile, terenul e mai puţin favorabil”. Din această perspectivă, n-aş putea spune că sunt multe lucruri pe care le regret că nu s-au făcut. Există, poate, un lucru care ar fi meritat totuşi făcut, şi anume majorarea TVA. Majorarea TVA care a stârnit atât de multe discuţii, dar nimeni când a ridicat vocea împotriva majorării TVA nu şi-a pus întrebarea: cum vom putea să obţinem 0,2% în plus din PIB pentru sectorul X bugetar? Miracole nu există, deci dacă vrem să avem mai mulţi bani de cheltuit, avem nevoie de mai multe venituri. Din această perspectivă, pot să spun că n-ar fi fost un gest nefolositor majorarea TVA, dar existând un asemenea cor de opozanţi, sigur că de multe ori poţi să-ţi pui întrebarea şi asupra corectitudinii pe fond, şi asupra acceptabilităţii măsurii. La fel şi în alte domenii, domenii de interes strict politic. În general, vreau să vă spun ceva: nu sunt genul care să stau să mă uit în urmă foarte mult şi să regret ceea ce n-am făcut. Prefer să mă uit înainte şi să văd ce am de făcut de azi încolo. (Interviu realizat de Thomas Dincă. Serviciul FOTO al agenţiei MEDIAFAX vă pune la dispoziţie imagini, iar serviciul AUDIO, care debutează astăzi, vă oferă gratuit înregistrarea interviului. Pentru a beneficia de acest serviciu, vă invităm să accesaţi adresa de internet http://audio.mediafax.ro, cu user: audionews şi parola: audionews).