Ipocrizia a ucis dezbaterea electorală. Doi sunt vinovaţii pentru această crimă civică: parlamentarii, care au votat o lege imbecilă, şi societatea civilă, care a propus-o. Care a propus înainte de a gândi, aşa că nota de plată a înmormântării dezbaterii electorale, pomana de după şi coliva de parastas sunt plătite din bugetul public, adică de plătitorii de taxe şi impozite.

Abia când s-a dat startul campaniei electorale, opinia publică a putut sesiza lipsa dezbaterii, a ofertelor, a proiectelor, a concursului între lipitorii de afişe, a tricourilor colorate cu sloganuri electorale. Hai că în privinţa proiectelor am fi avut dureri de cap, atât noi, ca alegători, cât şi ei, candidaţii. În lipsa lor, însă, ne-am ales doar cu câteva afişe anoste, petice de mesaje electorale în ziare şi câteva sloganuri pe publicaţii on line care te direcţionează către o pagină de partid cretin întocmită şi pe care nu o citeşte nimeni. Iar cum la televizor e gratis, dar limitat, nici televiziunile nu s-au dat de ceasul morţii să realizeze emisiuni electorale serioase. Partizanat cât încape. A rămas, aşadar, să alegem la vot între nişte moace şi nişte nume.

De unde a început răul. Vă mai aduceţi aminte cum, pe la sfârşitul anului 2014, proaspătul ales care dădea impresia că tace mult şi mai mult face a mormăit ceva despre schimbarea clasei politice, despre un suflu nou în partide, despre consultarea societăţii civile? Ei bine, în Parlament s-a înfiinţat o comisie încă din februarie 2013, care trebuia să lucreze la schimbarea legilor electorale, modificarea legii partidelor şi a legii privind finanţarea lor. Mai contează că această comisie nu s-a apucat de lucru decât în ianuarie 2015?! Şi când, în sfârşit, s-a apucat de lucru, a scris legea cu picioarele după nişte propuneri idioate făcute de autonumiţii reprezentanţi ai societăţii civile (lista se poate consulta pe site-ul Camerei Deputaţilor). Au terminat pachetul de legi în iunie 2015, exact cu un an înaintea alegerilor locale, respectând formal recomandările Comisiei de la Veneţia. Numai că din modul în care s-a lucrat şi în lipsa reală a dezbaterii publice s-au introdus în legi prevederi aberante care au ca rezultat cea mai proastă campanie electorală din sfertul de secol democratic. Prima aberaţie a fost cea cu alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin. Cele două mari partide, PSD şi PNL, au dat dracului criteriul reprezentativităţii, plănuind cu cuţitele pe masă păstrarea majorităţii primăriilor controlate. De-abia după ofensiva Parchetelor în teritoriu şi legarea de coada multor primari a unor dosare penale sănătoase, le-a picat unora fisa că legea e tâmpită, dar nu mai aveau ce face. Apoi, renunţarea la alegerea directă a preşedinţilor de consilii judeţene a fost o altă măgărie – ne reîntoarcem la vremurile când se făceau trocuri ordinare şi ajungea preşedinte reprezentatul unui partid cu un număr mic de consilieri (şi aici şi-au băgat ceva în reprezentativitate). Dar probabil că cea mai mare idioţenie comisă a fost cea legată de finanţarea campaniei electorale, respectiv cu decontarea ei de la bugetul de stat. S-a decis că toţi candidaţii care obţin peste 3% din voturi vor primi de la stat toţi banii înapoi. Doar că statul fiind în bugetul gol, s-a decis limitarea cheltuielilor: 1.050 lei pentru un consilier comunal, 5.200 lei candidatul la o primărie etc. Bani puţini din care trebuie să-şi facă afişe, să-şi reţină spaţiu publicitar în ziare, să-şi pună o poză pe internet etc. Insuficient însă pentru ca mesajul său să ajungă la cât mai mulţi alegători. Dar mai există un aspect. Un partid mare, care poate depune liste cu candidaţi în toate comunele şi oraşele ţării (2.859 comune, 320 de oraşe, 103 municipii, din care 41 reşedinţe de judeţ, plus Capitala) şi depune liste şi pentru consiliile judeţene, poate cheltui fix, după lege, 31.724.700 lei. Iar cele două mari partide, PSD şi PNL, au depus liste în toate unităţile administrativ teritoriale, deci pot cheltui 63.449.400 lei. Cum vor depăşi pragul de 3%, banii vor fi decontaţi de la buget. În ultima campanie electorală pentru alegerile locale, cea din 2012, s-au cheltuit 61.677.457 lei, un total care aproape egalează cheltuielile PSD şi PNL din acest an. Numai că la suma din acest an se vor adăuga şi cheltuilelile celorlalte partide şi candidaţi care vor obţine peste 3%. Rezultatul: cele mai scumpe alegeri locale din istorie, cu cea mai slabă vizibilitate a candidaţilor şi programelor. Şi totul, decontat din banii plătiţi ca taxe şi impozite.

Vă mai amintiţi de mormăiala cu primenirea clasei politice, suflu nou în partide, limitarea cheltuielilor? Iată că parlamentarii, ajutaţi de gargaragiii societăţii civile, au reuşit să facă din nou lucrurile pe dos. Incompetenţă, ticăloşie, prostie? Poate toate la un loc...