STATU-PALMĂ-BARBĂ...-N COT `Mnealui, redactore la o "foaie" de cultură de pe vremea lui Iosif holodanul, se dă mare ca un fâs văzut cu lentila cât ochiul boului Apis. Raţiunea sfrijită i-a-ngurgitat sâmţământu` nămilos şi i l-a făcut cât un ou de muscă verzulie. Mai nou, năsucu` lui e lovit de vânturi superioare, de când nişte nembri ai "parlamentului" urbei l-au cadorisit cu un premiu aşa-zis de excelenţă. Aşa au vrut excelenţele lor, să-l facă să guiţe, în urma scărpinatului subtil pe burtă. S-a vorbit dup`aia că ăştia au tras la sorţi nominalizaţii, să se facă voia lu` nenea Hazardu`, ca să nu fie blamaţi pe chestii de subiectivisme infantile. Un amic, însă - văr de-al doilea cu o "sculă" pe basculă-n primărie - ne-a ciripit că cineva, cu cuvânt greu, cultural vorbind, în comisia de votare a făcut lobby printre colegi ca să-l scoată câştigător pe "bărbuţă-n cot" cu prenume fălos, fost nume de cuceritor al Daciei de-i marcă de maşină acuma. Păi, de ce, musiu? - veţi ardica din sprânceană. Mi-a picat fisa târliu şi mie. Iaca pen` ce: ca să-i facă-n ciudă mai-marelui peste toată Cultura Crişurilor, cu care ambii - şi propunătorul şi premiatul - se află-n "fertile" ostilităţi de-un dărab bun de vreme. Unii zic că autorele monumentalului op "Celaveci din Bihor", din pricina acestei "mânării" s-a grăbit să plece-n ţinuturile cu verdeaţă. Noi ştim însă că bardul enciclopedic din Drăgăneştii Bihorului priveşte lucrurile cu îngăduinţă şi detaşare. El ştie - ca noi toţi - că "omul critic din Hotar" merita premiul şi că ăluia ce nu-l merita i-a crescut barbă-n cot de la mustrările de conştiinţă. Ba încă, un şoltâcar aghezmuit (ca s-o spună pe-a dreaptă) mi-a şi zis, deunăzi: Păi, bre, pune-te şi scrie: Cine lucră-n primărie/ Poartă cloapă de Mărie/ Pricepută-n mânărie!" Măi, să fie...