Soiurile şi zonarea culturii grâului, în Bihor La ora actuală, asistăm la o explozie de soiuri de grâu, urmare a eforturilor intense depuse de amelioratorii români, dar şi a pătrunderii soiurilor străine pe piaţa românească a seminţelor de grâu. Introducerea şi cultivarea fără discernământ a soiurilor a dus adesea la diminuarea producţiilor obţinute sau chiar la compromiterea culturii de grâu, aşa cum s-a întâmplat în anul agricol 2002-2003, când, fie datorită slabei rezistenţe la ger, fie datorită sensibilităţii la secetă şi arşiţă, soiuri de provenienţă străină (în special vestice) au fost calamitate. Experienţele efectuate la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Oradea, în câmpurile de testare situate pe astfel de soluri, au scos în evidenţă superioritatea soiurilor: Arieşan, Apullum (recomandate pentru zona colinară şi de deal) şi Transilvania (deşi are anumite deficienţe ca performanţă), dar mai ales a triticalelor. Deşi soiurile menţionate nu egalează producţiile realizate de triticale, dacă, totuşi, se cultivă în zonă, se impune a li se aplica o tehnologie specifică, prin care să includă şi aplicarea amendamentelor calcaroase, în vederea corectării reacţiei solului, eliminarea excesului de umiditate etc. Pentru zona de câmpie, acolo unde solurile sunt mai fertile şi unde se poate aplica o tehnologie corespunzătoare, se recomandă cultivarea unor soiuri cu potenţial productiv ridicat: Ardeal, Alex, Romulus, Boema. Tot în aceste zone se vor cultiva şi soiurile Dropia şi Flamura 85, soiuri foarte solicitate de către procesatori, datorită calităţilor excepţionale de morărit şi panificaţie ale acestora. Acolo unde încă se mai cultivă unele soiuri necorespunzătoare, precum Delia, Lovrin 41, Fundulea 4 (soiuri sensibile la încolţirea boabelor în spic) sau Turda 81, Transilvania (de calitate foarte slabă), recomandăm înlocuirea lor cu altele mai noi, corespunzătoare din acest punct de vedere, ca Romulus. Pentru a asigura o bună stabilitate a producţiei de la un an la altul, în aceeaşi unitate, recomandăm cultivarea a 2-3 soiuri cu precocitate diferită. Deoarece în ultimii ani asistăm la fluctuaţii foarte mari, de la ani extrem de secetoşi (2000, 2002, 2003), la ani extrem de ploioşi (1997, 1998, 2001), stabilitatea producţiilor a devenit un obiectiv major. În zona de vest a României, cea mai bună stabilitate a producţiilor se realizează prin cultivarea soiurilor Alex, Flamura 85 şi Ardeal.