Imediat după ce a preluat interimatul conducerii Ministerului Sănătăţii, dl Ionel Blănculescu a promis că prioritar va rezolva problema medicamentelor prescrise în regim compensat şi de gratuitate, întrucât "nu este corect ca lună de lună, cozile din faţa farmaciilor să nu se mai termine, iar bolnavilor să li se răspundă că ?s-au epuizat fondurile? după nici măcar două ore de la deschidere (!)" Ca urmare, a ordonat un control riguros în toate unităţile spitaliceşti, medicii care prescriu astfel de reţete, dar şi cheltuielile/pacient/zi/boală. Până la finalizarea acestor controale, bolnavii au nevoie însă de tratament în continuare. Cum suntem din nou la început de lună, cozile au reapărut. Până când noul ministru se va lămuri pe deplin asupra problemei medicamentelor, să aflăm pulsul real de la medicii care prescriu astfel de reţete. "50 de milioane pe lună sunt insuficiente" Sarabanda cozilor de la farmacii a început încă de la sfârşitul lunii octombrie, ne preciza, ieri, dr Horea Ardelean, medic primar psihiatru, şef de secţie în cadrul Spitalului Clinic de Neurologie şi Psihiatrie Oradea. Iată şi argumentele: sunt bolnavi, cazuri noi, în debut la persoanele tinere anajate într-o activitate profesională, care reacţionează foarte bine la medicamentele psiho-trope noi, foarte scumpe, costul acestora pe lună situându-se între 4-8 milioane lei. În schimb, medicamentele psihotrope clasice, care sunt prescrise, de regulă, bolnavilor care au o mai mare vechime în boală şi care au început cu mulţi ani în urmă tratamentul cu aceste medicamente, au costul mai scăzut, situându-se între 200-500.000 lei/lună. Interesul nostru ca medici este să reuşim recuperarea cazurilor cu păstrarea funcţiei sociale a pacienţilor. Or, un simplu calcul arată că doar 30-35% dintre bolnavii care ni se adresează pot beneficia din această sumă de 50 de milioane de lei alocată de Casa de Asigurări de Sănătate. Ori nu se cunoaşte realitatea, ori se fac economii pe spinarea bolnavilor! Ce se întâmplă în continuare? Tronsonul de populaţie bolnavă (de 65-70%) care nu reuşesc să beneficieze de compensare sau gratuitate, face eforturi materiale deosebite pentru a-şi procura medicaţia prescrisă sau renunţă la tratament. Şi aici, în cel din urmă caz, apare paradoxul: bolnavii fără tratament (sau cu tratament întrerupt) recad şi se internează în spital, costul tratamentului ajunge să se dubleze, ba chiar să se tripleze. Şi atunci, nu este mai corect şi mai eficient să prescrii în ambulator tratamentul fără să grevezi cu costuri mari activitatea unei secţii din spital? Bolnavul tratat în ambulator locuieşte cu familia, beneficiază de sprijin nemijlocit, apelând la medic doar în cazul de agravare a bolii şi (sau) de prescriere a tratamentului în continuare. Cu mici cârpeli financiare, nu rezolvăm prea multe! Că fondurile pentru medicamente sunt insuficiente este o realitate palpabilă de multă vreme, dar, se pare, problema este tratată de factorii responsabili cu prea mare uşurinţă, ne precizează dr. Rodica Zale, medic primar medicină de familie, secretar al Colegiului Medicilor Bihor. Media zilnică a consultaţiilor din cabinetul individual este de 40 din care peste 50% sunt acordate copiilor: pentru debutul unei boli, pentru o stare de sănătate alterată, pentru control şi prescrierea continuării tratamentului început sau a schimbării acestuia etc. Dacă înainte vreme, în bugetul medicului de familie era stipulat şi plafonul până la care pot fi prescrise medicamentele, acum, plafoanele sunt la farmacii, noi veghind asupra asigurării stării de sănătate a pacienţilor şi încadrarea în bugetul alocat de Casa de Asigurări. Sănătatea presupune o activitate care costă şi dacă nu se ţine cont de acest fapt, cu mici cârpeli financiare nu vom reuşi să îmbunătăţim deloc situaţia. Este 1 noiembrie, fondurile au rămas aceleaşi, cozile se menţin, bolnavii sunt nemulţumiţi, medicii - aşişderea, iar farmaciştii consideră că "începutul fiecărei luni este blestemul lor, pacienţii învinovăţindu-i de fiecare dată, la epuizarea rapidă a sumelor alocate. Este poporul român mai bolnav decât altele sau managementul sanitar este defectuos? Întrebări retorice cărora le propunem variantă de răspuns. În ţările vestice, când un pacient se adresează medicului său de familie, acesta îi rezolvă problema de sănătate, numai dacă acesta dispune de asigurarea de sănătate! Dacă nu o are, plăteşte absolut toate cheltuielile! O trimitere la medicul specialist costă! O intervenţie chirurgicală are costuri enorme. Fondurile, în schimb, sunt finanţate din diverse locuri: municipalitate - pentru spitalele municipale, sponsorizări ale oamenilor de afaceri, asigurările de sănătate şi plata/serviciu medical acordat. Tindem spre U.E., va trebui să ne facem ordine şi în ograda sănătăţii!