Z(i)arurile au fost împrăştiate Megalomania de care dau dovadă mai marii Primăriei Oradea îi va costa anual pe contribuabili peste 2,5 miliarde de lei. Ziarul editat de către executivul local orădean nu face altceva decât să aducă un profund omagiu "conducătorului iubit", narcisismul său nemaiputând fi satisfăcut de osanalele pe care până acum i le aducea o anumită parte a presei. Poate şi pentru a-şi răsplăti aşa cum se cuvine lăudătorii de profesie, executivul orădean a decis să-i motiveze cu 2,5 miliarde de lei, oferindu-le cu dedicaţie licitaţia pentru editarea şi distribuirea noii gazete de perete, sugestiv intitulată "Ziarul Primăriei". Credibilitatea conducerii Primăriei Oradea a cunoscut, în ultimii ani, un vizibil declin şi asta datorită incapacităţii sale de a câştiga încrederea contribuabililor cărora nu li s-a oferit, în schimbul impozitelor şi taxelor pe care le achită, confortul urbanistic promis. În timp ce orădenii se afundă tot mai des în mocirla realităţii cotidiene, primarul Filip s-a gândit că imaginea pe care contribuabilii şi-au format-o despre el poate fi ştearsă din memoria colectivă prin doar câteva articole scrise la comandă. Aşa s-a născut "Ziarul Primăriei", al cărui scop precis este să "spele" creierele contribuabililor orădeni prin diseminarea unor informaţii infantile concepute de propagandiştii primăriei. La urnirea acestei maşini de propagandă şi-au dat concursul şi unii dintre şefii diferitelor direcţii din cadrul Primăriei Oradea. E greu de imaginat cum aceştia au fost în măsură să-şi asume rolul de comunicator şi să transmită o informaţie coerentă masei largi, atâta timp cât unii dintre ei nu sunt în stare să articuleze două vorbe pentru a se face înţeleşi în timpul conferinţelor de presă. O treabă "excelentă" au reuşit să facă cei cinci angajaţi ai Serviciului Comunicare, Imagine şi Mass-media, care, dacă până mai ieri se dedicau exclusiv sublinierii, decupării, îndosarierii articolelor de presă, au reuşit, după un an de citit cu asiduitate presa locală, să acumuleze minime cunoştinţe despre felul în care se redactează un articol. Ţinând cont de informaţia transmisă, nici măcar un student de anul I la Facultatea de Jurnalism nu ar fi fost în măsură să se înjosească într-atât cu elogierea unor proiecte aprig contestate, cum este cel al tramvaielor second-hand. În plus, dacă conţinutul informaţiilor oferite lasă mult de dorit, nici calitatea hârtiei folosite nu face excepţie. În timp ce pentru propriile ziare editorul nu face rabat de la calitatea hârtiei, celor 65.000 de orădeni îşi permite să le azvârle în cutiile poştale o fiţuică de doi lei. Mai mult, firma câştigătoare nici măcar nu a fost în măsură să asigure distribuţia simultană a ziarului către toţi cetăţenii, deşi acest aspect a fost determinant în atribuirea contractului. În aceste condiţii, orădenilor nu le rămâne altceva de făcut decât să accepte că din banii lor primarul şi funcţionarii cărora le achită salariile nu au altceva mai bun de făcut decât să se joace liniştiţi de-a presa şi să se ocupe mai mult de propria lor imagine publică, în loc de treburile cetăţeneşti.