Z.T.: Începem interviul cu felicitări - ştim că nu sunt nici primele şi nici ultimele - pentru prestaîia delegaţiei României la Eurovision. Cum s-a văzut Europa de pe treapta a treia a podiumului?

M.A.: Întrebarea asta o merită Paula şi Ovi - ei s-au aflat pe această treaptă, de fapt ei s-au aflat la înălţime şi au meritat pe deplin această situare! Noi... ne-am aflat undeva jos, la baza podiumului, lustruind treptele pentru ca lor să le fie, cât de cât, mai uşor să le urce! Dacă e să căutăm cu adevărat un merit al nostru, al organizatorilor, acela este faptul că am organizat selecţia naţională în aşa fel încât la Oslo a ajuns o piesă cu adevărat bună dublată de voci incontestabile! De aici încolo meritul este al celor doi copii minunaţi care ne-au reprezentat.

Z.T.: Apropo de Eurovision, aţi apucat să vizitaţi Oslo?


M.A.: Un obiectiv turistic sigur am apucat să-l vizităm şi răs-vizităm, astfel încât îi cunosc pe dinafară fiecare centimetru pătrat: Arena Telenor!
Lăsând gluma la o parte, în primele zile, organizatorii s-au gândit să ne familiarizeze un pic cu oraşul, drept pentru care au organizat câteva excursii la care ne-am înghesuit şi noi, delegaţia României. Am apucat să parcurgem o croazieră printre fiorduri, să facem un tur de oraş (Teatrul Naţional, Opera, Palatul Regal, Primăria), dar să ne şi vârâm năsucul, pe "repede-înainte", în câteva muzee: Muzeul Munch, Muzeul de artă (fondat de celebra patinatoare Sonja Henie), Muzeul vikingilor, Kon-Tiki. Ca fost căpitan de pe "Arca Marinei", cel mai tare m-a impresionat incursiunea pe corabia Fram, cea cu care Nansen a cucerit Polul Nord.

Z.T.: Cum arată concediul perfect?


M.A.: Obligatoriu împreună cu familia (chiar dacă nu întotdeauna prezenţa copiilor în peisaj îţi conferă liniştea de care ai nevoie), obligatoriu îmbinând lâncezeala cu viaţa activă (oleacă de sport, oleacă de cultură şi, de ce nu, oleacă mai mult shopping!).


Z.T.: Ce face Marina Almăşan în vacanţele sale? Unde şi-a petrecut ultimul concediu?


M.A.: Vacanţele mele au fost destul de rare, însă călătoriile au fost extrem de dese, aceasta întrucât, pasionată fiind de cutreierat lumea, am gândit deseori emisiuni care presupuneau filmări în străinătate! ?n acest fel am combinat plăcutul cu utilul, am reuşit să văd lumea fără să scot prea mulţi bani din buzunar, în schimb mi-am experimentat veleităţile de bun negociator, căutând sponsorizari pentru toate aceste escapade la distanţă. N-au lipsit însă, printre ele, vacanţele adevărate, cele în care cameramanul era înlocuit de oamenii dragi mie - Victor şi copiii - şi care, deşi produceau pagube mari în bugetul familiei, rămâneau în topul amintirilor.

Ultima vacanţă? În această iarnă, în Austria, în frumosul orăşel al lui Mozart: Salzburg. Am fugit din România spre a trăi o iarnă adevărată şi, culmea, am petrecut o săptămână fără niciun fulg de nea, în timp ce, la telefon, părinţii mă anunţau că Bucureştiul este sub nămeţi! Noroc cu patinoarul din centrul oraşului, cel care a conturat, cât de cât, atmosfera specifică vacanţelor de iarnă!

Z.T.: Ce destinaţii v-au impresionat de-a lungul timpului? Detalii?


M.A.: Japonia este, fără îndoială, în top! A fost, deocamdată, cea mai exotică destinaţie în care am ajuns şi în care, pe lângă locurile fabuloase, am fost impresionata de locuitorii "fără cusur" ai Ţării Soarelui-Răsare! M-au impresionat apoi, pe rând, piramidele egiptene (privindu-le drept "în ochi", făceam exerciţii de imaginaţie, încercând să văd cu ochii minţii cum, cu mii de ani în urmă, egiptenii trudeau la înălţarea lor), combinaţia spectaculoasă de tradiţie şi modernitate din Emiratele Arabe Unite, atmosfera de poveste din Danemarca, zgârie-norii din Chicago - primul şi, deocamdată, ultimul meu contact cu continentul american - operele lui Gaudi, admirate pe-nserat într-o romantică Barcelona, dacii de pe Columna lui Traian în faţa căreia mi s-a tăiat respiraţia, amintindu-mi paginile din cartea de istorie pe care le răsfoiam fără a bănui că voi ajunge vreodată să stau în faţa acestor vestigii ale istoriei. Apoi panorama Parisului, de la înălţimea Turnului Eiffel, ora exactă dată de ceasul Kremlinului, promenada pe Podul Carol din frumoasa Praga, tinerii tatuaţi, străpunşi de piercinguri şi cu părul vopsit în verde din centrul Stockholmului, croaziera pe Bosfor... De fapt, mi-aţi provocat o frumoasă plimbare prin amintiri cu această întrebare!...

Z.T.: Dacă v-aţi gândi la o vacanţă romantică, doar pentru dvs şi pentru soţul dvs., unde aţi merge?


M.A.: Chiar şi într-un parc din Bucureşti, undeva la 6 dimineaţa, să fim noi singurii plimbăreţi! Pentru a petrece clipe romantice lângă fiinţa iubită nu trebuie neapărat să fugi spre capătul Pământului! Dar dacă totuşi m-aţi invita dumneavoastră undeva, aş alege Palma de Mallorca, unde m-am întâmplat fix pentru o zi, iar amintirea dăinuie fix de zece ani!

Z.T.: Planuri de vacanţă pentru acest an?


M.A.: Dacă până acum eu eram artizanul vacanţelor familiei Socaciu, preluând âi laudele, dar şi criticile inerente unei asemenea misiuni, anul acesta seniorul s-a oferit să gestioneze acest capitol! Cum îl văd foarte absorbit de noile sale îndeletniciri politice, nu prea se întrezăreşte încă nimic la orizontul aşteptărilor noastre. Aştept un moment prielnic pentru a-l trage de mânecă şi a-i reaminti că a venit vara (!) şi, pentru orice eventualitate, coc şi un "plan B", în cazul în care Victor se va trezi prea târziu pentru a-şi pune în aplicare intenţiile, de altfel nobile!

Z.T.: Cum a fost prima vacanţă pe cont propriu? Unde aţi fost şi cu ce suveniruri v-aţi întors de acolo?


M.A.: Prima mea vacanţă pe cont propriu a fost la Costineşti, ca studentă. Mediile mele de 10 pe linie îmi aduseseră, la finele primului an de studiu, o vacanţă gratuită într-o bojdeucă de piatră pe care trebuia s-o împart cu alte patru studente plus iubiţii lor din dotare. Pentru a nu-mi deranja foarte tare colegele de cameră (...), mi-am găsit de lucru oferindu-mi serviciile la Radiovacanţa Costineşti! Acesta a fost primul meu contact cu
microfonul. Aveam 19 ani şi nici nu bănuiam că acela va fi, de fapt, începutul celei mai frumoase aventuri din viaţa mea! Acolo am fost descoperită de Mihai Tatulici şi de acolo până la a lucra în televiziune nu a mai fost decât un pas! Oare poate fi vorba de un suvenir mai frumos decât acesta?

Z.T.: Câteva amintiri de vacanţă care stârnesc hazul şi care pot fi spuse?


M.A.: În vacanţele a căror parte sunt, se râde foarte mult! ?ncerc să întreţin această stare de voie bună, iar cei care se întâmplă să fie prin preajmă ne invidiază pentru atmosfera tonică ce nu lipseşte niciodată din bagajele familiei Socaciu. Amintiri hazlii am avut cam în fiecare an, e foarte greu să fac o alegere! Deşi la vremea respectivă n-am prea râs, dar, când puştiul nostru avea vreo 5 ani, a rămas de referinţă descoperirea lui, după ore de căutari disperate, în camera frigorifică a complexului Vox Maris din Costineşti, unde fusese închis accidental de bucătarul-şef. Ce căuta Victoraş acolo a rămas până astăzi un mare mister!

Z.T.: Dacă ar fi să promovaţi imaginea acestor locuri, ce aţi recomanda turiştilor străini? De ce să vină în Ardealul natal, de ce să vină în România?


M.A.: Am şi făcut-o în emisiunile mele! Argumentele, dincolo de cele banale, fluturate în pliantele turistice, ţin de întoarcerea la viaţa simplă, la oamenii nesofisticaţi, la valorile
primordiale! Până la urmă, fuga de civilizaţie! Nu că România ar fi sinonimă cu preistoria, dar câteodată parcă îţi vine să dai laptopul pe un răsărit de soare, BMW-ul, pe un car cu boi şi somonul fume, pe un grătar la iarba verde!

 

 

Material preluat de pe www.zodiac-travel.ro.