În scurt timp, unul dintre monumentele naturale va dispărea de pe harta judeţului. Ca urmare a încălzirii climei, gheţarul de la Scărişoara se va topi complet în cel mult 100 de ani. Gheţarul, vechi de circa 4.000 de ani, are o suprafaţă de 5.500 mp, volumul gheţii oscilând între 40.000 şi 55.000 mc. Viteza cu care se topeşte gheaţa din peşteră atinge în acest moment 500 mc pe an. Stratul de gheaţă a scăzut în ultimii 30 de ani cu aproape 2 metri. Gheţarul este unul dintre cele mai importante puncte turistice din judeţ, fiind vizitat anual de sute de mii de români şi străini. Cu ochii pe calendar şi termometru Peştera de la Scărişoara, ce adăposteşte gheţarul, are circa 700 m, având în mijloc amplasat masivul bloc de gheaţă. Acesta are o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Grosimea gheţii este de aproximativ 20 de metri, fiind în continuă scădere. Cele mai importante structuri de gheaţă se găsesc în a doua încăpere a peşterii, numită şi "Biserica", unde formaţiunile de gheaţă ajung până la 3 metri înălţime, cu un diametru cuprins între 15 şi 30 cm. Modificările termice de la exterior se resimt în peşteră, unde temperatura maximă înregistrată în timpul verii a fost de 0,8 grade Celsius în vreme ce în timpul iernii temperatura coboară sub -13 grade Celsius. Conform ultimelor statistici, din cauza creşterilor importante ale temperaturilor exterioare, climatul din interiorul peşterii s-a încălzit mult peste limită. Din acest motiv, dacă temperaturile aerului se vor situa în continuare în limitele actuale, stratul de gheaţă din peştera de la Scărişoara se va topi complet în următorii 100 de ani. Specialiştii sunt de părere că, dacă temperatura de pe glob va mai creşte cu 2-3 grade, aşa cum este de aşteptat, stratul de gheaţă din interiorul peşterii nu va rezista mai mult de 70 de ani. Unic în Europa Gheţarul de la Scărişoara reprezintă cea mai mare peşteră de gheaţă din România, unică în sud-vestul Europei şi una dintre cele mai importante peşteri din lume cu gheţari statici în care este permisă vizitarea doar parţială. Gheţarul este prima peşteră declarată monument al naturii încă din anul 1938. În aceeaşi situaţie se află şi gheţarul Focul Viu din peştera cu acelaşi nume. Din datele experimentale rezultă că faţă de 1927, când a fost descris de Emil Racoviţă, înălţimea blocului de gheaţă s-a redus cu câţiva metri (!) - de exemplu în Sala Mare exista un prag de gheaţă de 2 metri înălţime care în prezent lipseşte cu desăvârşire. În 1947, M. Pop a marcat în peretele din Sala Mare înălţimea la care se ridică gheaţa. De atunci s-a asistat la o diminuare continuă a înălţimii, pentru ca în noiembrie 2002 să asistăm la înregistrarea nivelului minim cunoscut: -165 cm, faţă de 1947! Topirea gheţii s-a accelerat începând cu anul 2002.