De peste un deceniu, producătorii români din industria alimentară şi agricultură au probleme în relaţia cu marile lanţuri de magazine. În urmă cu trei ani, Uniunea Europeană a emis o directivă menită să protejeze producătorii autohtoni, dar legea prin care trebuie adoptată în ţară zace în Parlament. În contextul crizei globale generată de războiul din Ucraina, se profilează una şi mai severă, exact în sectorul alimentar, iar producătorii şi, implicit, consumatorii români sunt la cheremul marilor retaileri.

Legislația din România permite hipermarketurilor să-și optimizeze profiturile aducându-i la sapă de lemn pe producătorii autohtoni, avertizează conducerea Federației Pro Agro. Încercarea producătorilor români de a schimba reglementările favorabile multinaționalelor se lovește însă de zidul lobby-ului extrem de puternic făcut în Parlament de reprezentanții marilor retaileri. Din acest motiv, parlamentarii nu se obosesc să transpună în legislaţia naţională Directiva 633 din 2019 a UE, obligatorie pentru toate statele membre.

Politica comercială și contractuală agresivă a marilor lanțuri de magazine în relația cu producătorii și procesatorii români i-a adus pe aceștia din urmă în pragul falimentului generalizat. Practic, producătorii români au doar două variante: să-și lase marfa să se strice, sau să primească mai puțin decât costul de producție de la hipermarketuri.

 

Reţeta după care lucrează marii retaileri

Ce face statul român? Blochează de un an în Parlament o lege care transpune Directiva europeană privind practicile comerciale incorecte.

„Producătorii români duc marfa în hipermarketuri și încasează mai puțin pe ea decât costul de producție, cu risturne, rabat, remiză și tot felul de alte invenții. Hipermarketul vine și optimizează costurile în așa fel încât evaziunea fiscală devine optimizare fiscală. Unele dintre aceste mari hipermarketuri sunt consiliate de către avocați specializați în fiscalitate sau finanțiști români, vedem foști parlamentari în board-ul acestor unități. Îi consiliază să poată să scoată TVA-ul din țară, să scoată profiturile din țară. Noi am cerut și cerem să se scoată aceste remize, restorne și toate practicile comerciale neloiale. Pentru un procesator din afara țării nu se întâmplă așa ceva, dar pentru tot ce există în țară se întâmplă”, a declarat Ionel Arion, președintele Federației Pro Agro, citat de national.ro.

Marile lanţuri comerciale sunt, practic, spaţii de expunere a mărfurilor. Acestea nu investesc absolut nimic în producerea mărfurilor, nu au cheltuieli de transport, de aprovizionare, de depozitare etc, dar sunt cei care stabilesc preţul la raft prin adaosuri care ajung între 50-80%. Apoi mai au la îndemână o reţetă de optimizări fiscale, consultanţă, autofacturări etc. Practic, câştigă imens de pe urma producătorilor şi implicit a consumatorilor.

Iată cum exemplifică reprezentantul Pro Agro alte jonglerii practicate de hipermarketuri: „Ei nu plătesc marfa decât atunci când se vinde și doar atât cât se vinde. După care vin și spun că au mutat marfa de pe raftul cutare pe raftul cutare, de la depozitul cutare la depozitul cutare și îmi cer 1,50 lei și nu-mi facturează 1,50 lei. Mai spun că vor să facă reclamă luna asta la covrigii mei sau vor să facă reducere de 20%. Eu îi spun că sunt de acord cu 5%, dar ei impun 20%. Toți banii ăștia mi-i refacturează mie. Iar legea din România dă voie hipermarketurilor să își facă autofacturare și, practic, când se ajunge la prețul cel mai mic, de 4,60 lei, atunci hipermarketul își face factură pe 4,60 lei, pe cât a vândut. Și toate celelalte costuri nu mi le facturează, ci mi le calculează ca și remiză-risturnă. Iar eu îmi trec în contabilitate toate aceste remize și risturne ca și costuri. El scoate profitul pe optimizare fiscală, pe consultanță și așa mai departe, iar eu nu ajung să plătesc impozit pe profit pentru că am costuri mari, dar, de fapt, costurile lui mi le transferă mie. Asta permite legislația din România”, explică Ionel Arion, președintele Federației Pro Agro, conform sursei citate.

 

Legea „pierdută” în Parlament

Statul nu înțelege să vină să amendeze aceste practici comerciale neloiale, care reprezintă în esenţă o fraudă alimentară, ba mai mult, interpretează neaoș românesc o directivă a UE, care ar fi trebuit să apere procesatorul local.

Directiva 633 din 2019 a fost efectiv ignorată de guvernele şi parlamentarii din ultimii ani, deși România avea termen limită la jumătatea anului trecut pentru a o introduce în legislație. Deşi a fost întocmit un proiect de lege de către Ministerul Agriculturii, acesta s-a blocat inexplicabil undeva în Parlament.

Modificarea legislativă ar trebui să elimine 16 practici comerciale neloiale care au fost deja identificate, la nivelul UE. Printre acestea se numără plăţile întârziate pentru produsele perisabile, anulările de ultim moment ale comenzilor, modificările unilaterale sau retroactive ale contractelor, obligarea furnizorului la plata produselor care ies din termenul de valabilitate și nu au fost vândute, precum și refuzul încheierii unor contracte cu clauze clare, pe care să le poată negocia și producătorii, nu doar retailerii. Astfel, producătorii din industria alimentară şi agricultură nu vor mai fi la mâna retailerilor. Comisia Europeană a transmis chiar și notificări de punere în întârziere pentru un număr de 12 state membre, dintre care zece au rezolvat această problemă, în afară de România și Cehia, care nu pot explica de ce întârzie.

În episodul următor vom detalia modul în parlamentarii au uitat de o lege extrem de importantă, cum au procedat alte state şi cum riscă sancţiuni statul român (adică tot contribuabilii), din partea Comisiei Europene, care poate declanşa o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul transpunerii directivelor.