În prima zi din cadrul celei de-a XXI-a ediţii a Zilelor Muzeului Ţării Crişurilor, la Palatul baroc a avut loc vernisajul expoziţiilor de fotografie artistică Oameni şi Cruci (Vasile Dorolţi) şi fotografie documentară Confesiuni Religioase (Remus Ţiplea). Evenimentul, deosebit de important, demonstrează atitudinea deschisă a muzeului spre arta contemporană, dar şi respectarea statutului de instituţie cu profil istoric.

 

Vasile Dorolţi a expus pentru prima dată proiectul foto Oameni şi Cruci în Biserica Ioan Bob din Cluj-Napoca, în anul 2011.

„Oameni şi cruci nu este un studiu etnografic, şi nici măcar un fotoreportaj. Proiectul este mai degrabă o meditaţie asupra unui fenomen definitoriu pentru vremurile în care trăim: modernizarea accelerată şi fără repere a unei societăţi buimace, suspendată undeva între socialismul găunos a trecutului şi capitalismul glorios al prezentului”, a precizat curatorul Florin Şipoş, editor la mondorama.ro. „Oameni şi cruci este o serie despre dispariţia tradiţiei în Maramureş, despre cum îi ia locul o civilizaţie artificială cu uşi de plastic, ferestre de plastic, Iisuşi de plastic”, a mai subliniat curatorul. Fotograful porneşte de la detaliul troiţei şi ilustrează transformarea societăţii patriarhale în una „pseudo-modernă, asimilată superficial de către un proletariat dezrădăcinat.

Remus Ţiplea, în Confesiuni religioase prezintă fotografii - document care ilustrează fragmente definitorii pentru ortodocşi, catolici, penticostali, martorii lui Iehova, adventişti şi protestanţi. „Remus Ţiplea a reuşit să pătrundă acolo unde e greu să ajungi: în cămara lor secretă. Timp de şase ani a documentat cu perseverenţă şi talent evenimente importante din viaţa acestor comunităţi: naşterea, botezul, nunta, înmormântarea, sărbătorile importante”, a explicat Florin Şipoş. „Fotograful ridică vizitele făcute diferitelor culte religioase la rangul de pelerinaj estetic şi moral”, a mai spus curatorul, subliniind că „proiectul n-are momente de respiro: aproape fiecare imagine este una de rezistenţă”.

Aşa cum a explicat managerul Muzeului Ţării Crişurilor, Aurel Chiriac, Florin Şipoş a propus ca în noul sediu să fie alocate spaţii pentru astfel de proiecte de fotografie.

„Sunt de acord cu acest proiect. Şi nu cred că am intra în concurenţă. Noi, ca instituţie muzeală, trebuie să ne deschidem spre diferite arte. Astfel de evenimente sunt importante pentru noi şi pentru că suntem o instituţie cu profil istoric, care mizează foarte mult pe fotografia document”, a spus Aurel Chiriac.

Orădenilor care vor să admire aceste expoziţii, criticul de artă Ramona Novicov le transmite: „Criticul de artă s-a dizolvat în tăcerea din aceste imagini. Tăcerea este un semn că din acele imagini izvorăşte un mesaj esenţial. Pentru noi e un privilegiu astăzi, când simţim că lucrurile se precipită către un sfârşit, să le privim. În această disoluţie, amărăciune, disperare, frică, nelinişte, astfel de imagini ne aduc aminte că pe lumea aceasta sunt lucruri care nu pot fi distruse”. „În aceste imagini se aude o voce, prin gesturi, obiecte, prin simboluri şi prin tăcere. Este o voce care vine de undeva de foarte de sus, care mereu s-a auzit în umanitatea aceasta bezmetică, iar liniştea din jurul acestor imagini e o linişte extraordinară, o forţă care ne dă speranţa că moartea nu e un sfârşit”, a mai subliniat Ramona Novicov.

În acelaşi timp, episcopul romano-catolic Laszlo Bocsei, a subliniat caracteristica multiconfesională a comunităţii orădene, invitând vizitatorii să fie privitori ai acestor imagini care ne pot asigura regăsirea. Expoziţiile pot fi vizitate la Palatul Baroc, secţia de Artă.