Modelul european a fost preluat de Protecţia Civilă românească. În conformitate cu practica Uniunii Europene, autorităţile române merg pe organizarea unor spaţii mari de adăpostire - de genul sălilor de sport - în caz de calamităţi naturale (cutremure, inundaţii, erupţii vulcanice etc.). Deoarece politica europeană este prin excelenţă pacifistă, de evitare a conflictelor armate, s-a renunţat treptat la construcţia de buncăre antiaeriene. Adăposturile publice moştenite de la vechiul regim aflate în administrarea Consiliului Local Oradea, plus cele din fondul privat de adăpostire, realizat de agenţii economici şi proprietarii de imobile, asigură, în caz de conflict armat, doar în procent de 45% protecţia populaţiei.

În administrarea Consiliului Local Oradea există 55 de adăposturi de protecţie civilă aflate în subsolul blocurilor, repartizate fiind astfel: 19 - în Cartierul Rogerius, 30 - în Nufărul, 6 - în Ioşia. La acestea se mai adaugă subsolurile amenajate în sediile firmelor şi locuinţele particulare. Până în urmă cu aproximativ trei ani, legislaţia prevedea ca pentru autorizaţia de construire a unui imobil solicitantul să deţină avizul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU). Astfel, în perioada 1993-2008, s-au depus avize pentru construirea în Oradea a peste 390 de adăposturi private. "Per total, adăposturile orădene pot găzdui în caz de necesitate aproape 100.000 de cetăţeni, din care 23.000 - în adăposturile CL, 15.000 - în cele private, 5.000 - în pasajele subterane din oraş, iar alte 50.000 pot fi cazate în adăposturile care se construiesc după ce este declanşată mobilizarea", ne-a declarat Ioan Pop, inspector de specialitate din cadrul compartimentului Protecţie Civilă al Primăriei Oradea. De reţinut că în adăposturile de protecţie civilă se pot desfăşura activităţi economice, singura condiţie fiind ca în 24 de ore locul să poată fi golit şi pus la dispoziţia Protecţiei civile. De asemenea, mai trebuie punctat faptul că, în caz de conflict armat, nu toată populaţia unei comunităţi este adăpostită în locurile special amenajate. Conform statisticilor de protecţie civilă, 10% din populaţie este mobilizată pe front, 30% din populaţie este evacuată, 10% sunt la locurile de muncă, iar 5% din populaţie este concentrată în cartierele mărginaşe.
Adăposturile special amenajate trebuie să aibă în configuraţie câteva elemente definitorii. După intrarea propriu-zisă, adăpostul trebuie să aibă un antreu (în limbajul de specialitate se numeşte SAS - n.r.), apoi trei-patru camere pentru adăpostul civililor. Mai trebuie să conţină un grup sanitar uscat (fără apă), ieşire de evacuare, instalaţie de filtro-ventilaţie, instalaţie electrică. La intrare în adăpost este pictat semnul distinctiv, un triunghi albastru pe fond portocaliu.
Relaxarea legislativă în domeniu urmată după modelul UE nu mai prevede obligativitatea acordării avizului ISU pentru construcţia de clădiri decât în cazuri speciale, când imobilul ocupă o suprafaţă construită de peste 150 mp sau depăşeşte cinci niveluri ca înălţime. În astfel de cazuri este obligatorie amenajarea subsolurilor, care, în caz de necesitate, vor fi folosite ca post de protecţie civilă.