“Le-au trebuit două luni ca să ne <disciplineze>”, spunea, ieri, o venerabilă doamnă, în timp ce circula pe linia 14 de autobuz, spre centrul orașului Oradea...

La o simplă privire prin spațiul destinat călătoriei în comun, se putea lesne observa că femeia avea dreptate. Oameni de toate vârstele, toți cu măști, distanțați unul de altul (atât cât permite spațiul), așteptau cuminți să ajungă la destinație.

Anul trecut, în aceeași perioadă, pe același mijloc de transport, discuțiile nu mai conteneau, iar atmosfera era veselă și degajată. Astăzi, nu ne mai recunoaștem unul pe altul din spatele măștilor, ne ferim să ne apropiem de teamă să nu luăm virusul, iar discuțiile dintre călători sunt tot mai sărace. Din când în când, liniștea este “deranjată“ de câte un controlor, așa cum s-a întâmplat și ieri. Omul și-a făcut apariția în autobuz purtând mască, mănuși și vestă reflectorizantă. După ce s-a asigurat că toată lumea circulă legal, s-a așezat lângă șofer, au purtat o scurtă conversație, iar la următoarea stație, acesta a coborât. Odată ajunși la destinație, oamenii și-au descoperit fețele, dând cu ochii de alți oameni cu măști, cărora le-au făcut loc în mijlocul de transport.

“Ne mai lipsesc combinezoanele, pentru a deveni anonimi cu totul”, s-a plâns o doamnă soțului ei. “Poate asta e și ideea”, i-a răspuns acesta.

Cât de mult ne-am schimbat în această perioadă? Cum ne raportăm la cei de lângă noi? Am devenit mai buni sau mai răi? Ascunși sub măștile pe care trebuie să le purtăm zi de zi în spațiile închise, devenim niște anonimi, simple piese pe o tablă de șah. Doar că în acest “joc”, fiecare alegere contează, pentru că ea poate schimba traiectoria jocului. Câștigăm sau pierdem? Totul depinde de noi (de atitudinea noastră), dar și de cei din jur. Tocmai de aceea, jocul de șah se aseamănă foarte mult cu viața. Fie că pierdem, fie că ieșim învingători, avem întotdeauna ceva nou de învățat.