Marele om politic Iuliu Maniu a fost comemorat ieri, la Oradea, la împlinirea celor 67 de ani de la moarte, printr-o slujbă de parastas oficiată de Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic, înconjurat de un sobor de preoți.

„În viață poți să negociezi multe, dar niciodată principiiˮ, spunea Iuliu Maniu, om politic român, greco-catolic, creștin exemplar, de la a cărui moarte s-au împlinit, ieri, 67 de ani.

Pentru a marca acest eveniment, la statuia marelui om politic, amplasată în Piaţa Unirii lângă Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea, a fost oficiată, de la ora 12.00, o slujbă de parastas de către episcopul Virgil Bercea, alături de un sobor de preoți. „Sfinxˮ al principiilor creștine din anii de vârf ai istoriei naționale românești, Maniu se stingea din viață pe 5 februarie 1953, ca deținut politic în închisoarea din Sighet.

„Iuliu Maniu ne aduce aminte că trebuie să fim liberi în gândire, drepți în conștiință și cu mare dragoste față de aproapele. Iuliu Maniu e un model pentru noi, iar noi trebuie să-i păstram amintirea și să nu-l uităm niciodată, pentru că uitarea ucide!”, a subliniat episcopul Virgil Bercea în cuvântul său.

Printre cei prezenți la eveniment s-au numărat: primarul Ilie Bolojan; Ligia Mirișan, directoarea Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai”; Mihai Vătămănelu, vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea; Antoniu Chifor, vicar responsabil cu preoții al Episcopiei de Oradea; pr. Ovidiu Duma, parohul Catedralei „Sfântul Nicolae”; elevii Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” Oradea, împreună cu prof. Antonia Nica, directoarea școlii; studenți ai Seminarului Teologic Greco-Catolic; membri ai Clubului Monarhist, dar și numeroși orădeni.

La final, elevii au interpretat imnul lui Iuliu Maniu, moment în care toți cei care au dus flori le-au depus la Statuia „Sfinxul de Bădăcin”. De altfel în satul său natal Bădăcin (Sălaj) Maniu este comemorat, an de an, în duminica cea mai apropiată zilei trecerii sale la cele veșnice.

„Între 1938-1944, Iuliu Maniu se manifestă ca ferm opozant faţă de regimurile de esenţă totalitară ce s-au succedat în fruntea ţării: autoritarismul carlist, eşuat lamentabil în 1940, legionarismul şi dictatura militară a lui Antonescu. Totuşi, deşi refuză colaborarea cu puterea, Maniu nu ezita să se pronunţe ferm, prin proteste intransigente, în momentele cruciale care au dus la căderea frontierelor şi la războiul antisovietic.

Joacă un rol important în preliminariile şi actul de la 23 august 1944, devenind într-o primă etapă ministru fără portofoliu în primul cabinet Sănătescu. Mai târziu, ocupaţia sovietică şi preluarea puterii de către comunişti la 6 martie 1945 şi-au propus distrugerea lui Iuliu Maniu şi a PNŢ, consideraţi ca principal obstacol în calea comunizării României.

În iulie 1947, partidul este scos în afara legii, iar Maniu, Mihalache şi ceilalţi conducători sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi. În etate de aproape 75 de ani la data arestării, Maniu este condamnat pentru înaltă trădare şi spionaj în favoarea anglo-americanilor. Sentinţa a fost dată în data de 12 noiembrie 1947. Iuliu Maniu, alături de alţi fruntaşi ţărănişti, este întemniţat întâi în penitenciarul Galaţi, iar din august 1951, la Sighet. Aici moare la 5 februarie 1953, fiind aruncat într-o groapă anonimă, motiv pentru care rămăşiţele lui trupeşti nu au putut fi identificate nici până astăzi”, conform Memorialului Sighet.