Membri ai primei televiziuni din istoria Oradiei s-au întrunit miercuri, 16 august, la Liceul Mihai Eminescu. Nicolae Moranciu, Alina Fărcuța, Marilena Crișan, Hortensia și Vilmos Meleg au fost oaspeții Clubului de Istorie și a peste 30 dintre membrii săi.

Importanța TVO în istoria Oradiei a fost subliniată de ziaristul și istoricul Doru Sicoe, organizatorul evenimentului: „Televiziunea Oradea, al cărui exponent de bază a fost Nicolae Moranciu, este ceva care ne bagă în istoria națională, fiind prima televiziune independentă din România! Ce apăruse până la ea, în ianuarie 1990, erau doar studiourile teritoriale ale TVR, televiziunea de stat. Prin urmare, trebuie să fim mândri de o astfel de prioritate națională, chiar dacă ne-a plăcut sau nu acest post TV”.

Nicolae Moranciu a rememorat multe din întâmplările de la început, când o trupă de tineri, mulți dintre ei plecați acum în Occident, au pus la cale înființarea unei televiziuni la Oradea. Moranciu era omul cu o anumită experiență în showbiz și asta a dus la cooptarea lui în echipă. Relațiile pe care el le avea la București a făcut apoi posibilă funcționarea TVO, o televiziune care a început să deranjeze prin opoziția ei. Moranciu a subliniat camaraderia echipei, care „lucra pe bază de voluntariat”, a povestit despre vechile scule ale studioului TV improvizat, despre libertatea de opinie, raza de acoperire a emisiei, influența TVO asupra publicului, precum și a problemelor avute cu noua putere, de după 1989.

Rând pe rând, membrii echipei au depănat amintiri, au interacționat cu cei din sală și au refăcut tabloul trecerii de la lumea veche, comunistă, la cea nouă, democratică. Rememorarea evenimentelor de atunci a încins atmosfera, mulți dintre participanți având încă vii în memorie episoade din anii '90.

Aceasta este prima reunire a TVO după peste două decenii de la desființare, ea constituindu-se într-un moment de vârf al Clubului de Istorie.

Evenimentul s-a întins pe parcursul a peste două ore, care au trecut pe nesimțite și în care s-au trăit emoții puternice, ce aminteau bine de tumultul postrevoluționar.

Nicolae Meseșan