Pandemia generată de coronavirus a umplut din nou cu apă lacul termal din Băile 1 Mai. Sistarea activităţii economice din cele două staţiuni şi reducerea apei extrase pentru încălzire odată cu venirea primăverii au reumplut rezervoarele subterane, iar apa a ajuns aproape la nivelul din trecut.

Nivelul apei a crescut cu aproape un metru în lacul din „Rezervaţia Pârâul Peţea de la Băile 1 Mai”, un efect direct al sistării activităţii economice în staţiunile Băile Felix şi Băile 1 Mai, dar şi ca urmare a reducerii cantităţii de apă termală extrasă din sol pentru termoficare. Şi în anii trecuţi nivelul apei creştea odată cu sosirea primăverii, dar nu la volumul pe care l-a căpătat lacul în aceste zile, o dovadă că extragerea apei termale, atât legal pentru termoficare, cât şi prin puţurile ilegale de pe raza comunei Sânmartin, afectează direct zăcământul în sezonul rece. Reducerea activităţii economice şi închiderea ştrandurilor a urcat şi mai mult nivelul apei, ceea ce arată ca lacul este un indicator a ceea ce se întâmplă cu zăcământul de apă termală.

În urmă cu un an, preşedinta Agenţiei Naţionale pentru Arii Protejate, Adi Croitoru, a fost într-o vizită în Bihor pentru a anunţa că principala preocupare a instituţiei este salvarea lacului printr-un proiect în valoare de 10 milioane de euro, urmând ca în cinci ani lacul să reintre în circuitul turistic. Bineînţeles, de atunci nu s-a întâmplat nimic...

Şi autorităţile locale din Sânmartin au demarat un proiect transfrontalier româno-ungar prin care ar urma să fie alocate 2 milioane de euro pentru împrejmuiri şi igienizarea zonei, care a ajuns o groapă de gunoi şi focar de infecţie. De altfel, deşi lacul aproape că s-a reumplut cu apă, niciun nufăr termal nu a răsărit pe luciul de apă, doar lâna broaştei, din belşug.

 

Începutul extincţiei

Prima scădere dramatică a nivelului apei termale în lac s-a înregistrat în iarna dintre anii 2011-2012, când izvorul sublacustru cu apă termală a încetat să mai funcţioneze, iar apele calde ale lacului în care creşteau nuferii termali unici pe planetă şi unde se dezvoltase o faună specifică s-au răcit. Custozii rezervaţiei au constatat atunci că nivelul apei din lac a scăzut extrem de mult şi, în plus, apa s-a răcit anormal şi periculos pentru un lac alimentat cu ape termale şi în care temperatura medie de 30-32 de grade Celsius favoriza vegetarea spontană a nufărului termal.

Impactul a fost devastator, deoarece Rezervaţia Pârâul Peţea este singurul loc din lume unde nufărul termal (nymphaea lotus var. thermalis) vegetează în mod spontan. Aici mai trăiesc alte două specii endemice protejate, roşioara termală („roşioara lui Racoviţă” - „scardinius racovitzai") şi melcul termal („melanopsis parreyssi”), vestigii din epoca dinozaurilor.

Ceva s-a mai salvat, nuferii termali fiind recoltaţi şi mutaţi într-un bazin artificial din Băile Felix, unde pot fi admiraţi, dar şi în laboratoare.

Muzeul Ţării Crişurilor (MŢC), custodele Rezervaţiei, a anunţat că şi cele două specii de animale au fost menţinute cumva în laborator prin intermediul unui proiect pe care muzeul l-a derulat începând cu anul 2013. Obiectivele proiectului au fost menţinerea în captivitate a unor indivizi din cele două specii endemice şi aproape deloc studiate - roşioara termală şi melcul termal - cercetarea şi reproducerea lor în acvarii pentru a se asigura o rezervă de indivizi prin care să se evite dispariţia acestor specii, precum şi introducerea în mediul natural (după remedierea situaţiei din rezervaţie) a descendenţilor obţinuţi.

„Durata proiectului a fost de 18 luni (iunie 2013 - decembrie 2014), iar The Mohamed bin Zayed Species Conservation Fund (MBZSCF) din Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite) a oferit o finanţare de 13.000 dolari SUA, care s-au cheltuit exclusiv pentru decontarea cheltuielilor cu materialele şi deplasările personalului din cadrul proiectului”, se preciza în comunicatul de presă al MŢC de atunci.

În cadrul proiectului, s-au colectat, din „Ochiul Mare”, 87 exemplare de roşioară şi 50 de exemplare de melc termal pentru cele trei instituţii participante la proiect – Muzeul Ţării Crişurilor, Universitatea „Szent István" din Gödöllő (Ungaria) şi Acvariul Galaţi (Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii „Răsvan Angheluţă” din Galaţi).

„Din păcate, însă, scăderea nivelului şi a volumului apei din lac s-a accentuat şi în sezonul cald pentru prima oară în 2014, ceea ce a compromis obiectivul de consolidare a populaţiei naturale prin aport de indivizi obţinuţi în captivitate”, preciza MŢC.

În ceea ce priveşte reproducerea în captivitate a melcului termal, „succesul a fost mult mai limitat”, la Universitatea din Gödöllő într-o primă serie „obţinându-se cca 70 de descendenţi, afectaţi însă de mortalitate masivă”. O a doua serie de descendenţi (15 exemplare) a supravieţuit. Muzeul a precizat că instituţii din Ungaria (Tropicarium şi Grădina Zoologică din Budapesta), Austria (Grădina Zoologică Schönbrunn, Viena) şi Germania (Institutul Leibniz de Ecologie Acvatică din Berlin) au preluat, la sfârşitul anului trecut, peste 600 de pui de roşioară.

 

Au dispărut din natură

În 1 octombrie 2014, MŢC a colectat ultimii supravieţuitori ai roşioarei termale în mediul ei natural: 50 de juvenili, care sunt ţinuţi în acvariul de la Muzeu, alături de adulţi. „Din păcate, nu s-au mai găsit exemplare vii de melci termali, astfel că în prezent cele două specii endemice sunt dispărute din natură, fiind reprezentate numai de indivizii ţinuţi în acvarii la MŢC, Galaţi, Gödöllő, Budapesta şi Viena”, preciza Muzeul orădean. La final, custodele rezervaţiei naturale Pârâul Peţea menţiona că „până ce habitatul natural din rezervaţie nu va fi reconstituit şi nu se vor aplica permanent de către autorităţile competente măsurile legale de gestionare şi control asupra extracţiei apei termale din zăcământul Oradea-Băile Felix-Băile 1 Mai pentru a se menţine funcţionarea durabilă a ecosistemului din rezervaţie (dar şi a staţiunilor), singura şansă de supravieţuire a acestor două specii este menţinerea şi reproducerea lor în captivitate, cu riscurile şi eforturile de rigoare”.

În februarie 2015 lacul termal din Băile 1 Mai a fost declarat oficial mort, iar speciile care trăiau aici, extincte, dispărute din natură.

 

Istoricul locului

Conform prezentării ştiinţifice realizate de dr. Vasile Maxim Danciu, de la Muzeul orădean, „Rezervaţia naturală Pârâul Peţea” se află în comuna Sânmartin, aproximativ la 9 km de Oradea. Pârâul Peţea îşi are originea în „Ochiul Ţiganului”, izvor colmatat azi, urmat de „Ochiul Pompei” (captat şi slab funcţional) şi de „Ochiul Mare”, care a luat aspectul unui mic lac, acesta rămânând principalul izvor natural care mai debitează. Temperatura apei la Ochiul Mare era de 31-32ºC, scăzând în aval la 23ºC. Un document din 1221 menţionează unitatea bisericească a ţinutului drept „Abaţia de Heöviz”, adică „ţinut al apelor termale”. A. Mayer, autorul primei monografii a băilor (1861), presupune utilizarea izvoarelor din Băile 1 Mai încă din vremea romanilor. În 1798, botanistul P. Kitaibel descoperă în apele termale ale lacului din Băile Episcopeşti (actuala staţiune Băile 1 Mai) o subspecie neobişnuită de Nymphaea, rudă a nufărului din apele Nilului, din Egipt (Nymphaea lotus aegyptia). Nufărul termal Nymphaea lotus var. thermalis este descris de Tuzson János abia la începutul secolului XX. În 1931, la insistenţele botanistului Alexandru Borza, nufărul termal este declarat monument al naturii, iar în 1932 a fost înfiinţată Rezervaţia Naturală Pârâul Peţea prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 1.148, în scopul protejării nufărului termal Nymphaea lotus L. var. thermalis, relict terţiar.