Muzeul Memorial „Aurel Lazăr” a găzduit joi, 17 august, lansarea cărții „Oradea - Nagyvárad - Großwardein. Momente inedite din istoria așezării”, scrisă de Dumitru Noane și Augustin Țărău. Cartea este o istorie a locului privită din perspectiva celor mici.

Sală arhiplină ieri la Muzeul Memorial „Aurel Lazăr” la lansarea cărții „Oradea - Nagyvárad - Großwardein. Momente inedite din istoria așezării”, scrisă de Dumitru Noane și Augustin Țărău. Moderatorul evenientului a fost directorul Muzeului Țării Crișurilor, Gabriel Moisa, care i-a avut alături pe autorii Dumitru Noane și Augustin Țărău pe istoricul Sorin Șipoș și pe directorul Asociației Culturale D’ART Oradea, Nicolae Pop.

„Autorii au făcut o selecție a momentelor importante, trecută prin propria sită. Vorbim despre Evul Mediu și epoca modernă. Ei sunt apropiați de istoria locului dar au folosit și o bibliografie amplă. Sunt 100 de povești despre istoria locului” a spus Gabriel Moisa care a explicat că în ultimele 3 decenii istoria locală a început să se impună în istoriografia românească după anii în care comunismul s-a străduit să modeleze totul folosind sintagme de genul „Nordul” sau „Nord-Vestul României”. După Revoluție, din considerente variate (turism, conoaștere a locului, afirmarea identitară a spațiului european), oamenii au început să se întoarcă și să recupereze istoria locală.

„Oradea și județul Bihor au beneficiat, datorită apropierii de Vest și a faptului că existau instituții serioase în regiune, de documente importante, mai ales arhive ale bisericilor, pe baza cărora se poate reconstitui o istorie a locului. Autorii încearcă să folosească o istorie narativă, istorie poveste, prin care să vorbească depre aceste locuri. Este o perspectivă la modă doar că este important cum o spui și pe ce te bazezi când o spui. Din perspectiva asta, elegant spus, este o carte scrisă de profesioniști care știu măsura istoriei, care nu fac aprecieri categorice și definitive”, a spus istoricul Sorin Șipoș care semnează și prefața cărții.

„Este adevărul așa cum am putut noi să îl cunoaștem!”          

Perspectiva subiectivă explicată de Sorin Șipoș a fost întărită și de unul din autorii lucrării, Dumitru Noane care a subliniat că „nu este adevărul absolut ci adevărul pe care mi-a fost mie posibil să îl cunosc și să îl dau mai departe”.

„Când am început această lucrare nu m-am considerat istoric. Nu am lucrat cu metode științifice. Am fost pus în situația de a prezenta Cetatea Oradea în așa fel încât să o înțeleagă turiștii. Am încercat să transpun, să traduc informațiile istorice pentru oamenii care nu au noțiuni de istorie. Anul acesta se împlinesc 910 ani de la prima documentare a Oradiei, iar acesta nu este puțin lucru. Sunt convins că cititind această carte, unii se vor întreba, unde sunt românii. Nu am vrut să dau o tentă etnică acestei cărți pentru că Oradea este un oraș în care am trăit și trăim cu toții, indiferent de confesiune și de etnie. Românii sunt însă la bază. Sunt cei care au muncit pe domeniile cetății și a căror produse au fost apoi vândute în fața cetății” a spus Dumitru Noane care a adăugat că demersul explicit al cărții este de a-i atrage pe oameni să iubească și mai mult Oradea. Să se identifice cu locul și să fie mândri că aparțin acestuia.

Cartea este rodul întâlnirilor și discuțiilor pe care le-a avut Dumitru Noane cu Augustin Țărău cu privire la Oradea.

„Din 1993 am lucrat în Cetatea Oradea apoi în arhivele naționale. Am avut acces în arhivele tuturor Bisericilor și am putut să îmi fac o imagine clară, nu la mâna a doua, despre realitățile din această zonă. Am absolvit apoi Facultatea de Istorie și am urmărit mișcările naționale, formarea curentelor și a intelectualilor care au luptat pentru România de astăzi. A fost dificil de cunoscut istoria reală pentru că în manualele școlare totul era mistificat. România intra în război în 1916 când, în realitate, 54% din soldații austro-ungariei care au luptat pe front în Serbia, Galiția sau Italia au fost români. Și asta imediat după începerea războiului. Spre deosebire de maghiari care mergeau la război pentru monarhie, glorie și pentru cucerirea de teritorii, românii voiau doar să-și facă datoria și apoi să se întoarcă în sat la soție și copii, să cultive pământurile și să-și vadă de viața lor”, a povestit Augustin Țărău.  

Ultimul care a vorbit a fost directorul Asociației Culturale D’ART Oradea, Nicolae Pop.

„Lumea ne cunoaște ca organizatorii festivalului „D`ale porcului” dar și acolo și aici am pornit de la un principiu foarte clar, acela de a conserva și promova tradițiile, strâns legate și de partea de istorie a așezării. Noi am intermediat relația între instituții ale statului sau parteneri privați și profesioniștii care vor să spună ceva despre domeniile lor. Am editat biografia comunei Pomezeu, a comunei Sânicolaul Român, a comunei Sânmartin, am editat volumul Cetățile Medievale ale Bihorului, prima abordare mai înspre public despre aceste foste cetăți. Vom continua să facem asta. Ne place istoria, ne plac tradițiile, am dori să conștientizeze toată lumea că aceste locuri au o istorie și o identitate proprie. Ar fi bine să o cunoaștem, să ne-o asumăm și să vorbim despre ea fără ură, ranchiună, prietenește la un pahar”, a spus Nicolae Pop, care a adăugat că va urma un al doilea volum al cărții.