Scriitorul Mircea Pricăjan și-a lansat joi, 16 martie, cel de al patrulea roman, Murmur, apărut în acest an la Editura Humanitas. Romanul a apărut în colecția „Scriitori români contemporani” și pune în discuție „ideea memoriei înșelătoare, a amintirii care mistifică în aceeași măsură în care pare să și explice corespondențele dintre un trecut aluvionar și un prezent continuu și haotic” (Dan-Liviu Boeriu).

Lansarea a avut loc la Librăria Humanitas, în prezența unui public numeros, și i-a avut ca invitați pe cronicarul literar Dan-Liviu Boeriu și redactorul Revistei Familia, Miron Beteg.

Așa cum a mărturisit în debutul lansării Mircea Pricăjan, cartea fost scrisă de-a lungul a patru ani și asta pentru că nu și-a dorit, neapărat, să o termine. „Pentru mine a fost ca o muncă de arheologie. Mergeam din aproape în aproape și eram curios ce o să descopăr”, a spus Pricăjan.

Astfel, prin recuperarea memoriei personale și încercarea de a înțelege prezentul în profundă conexiune cu amintirea trecutului, s-a conturat „un murmur care, pe măsură ce îl asculți mai atent, se transformă în strigăt”.

„Partea care mi s-a părut cea mai interesantă în acest roman a fost cea în care bucăți din ceea ce a trăit personajul au corespondențe în prezent”, a spus Dan-Liviu Boeriu. „Nu o să știm niciodată, de fapt, ce anume din ceea ce am trăit ne-a făcut să fim astăzi așa cum suntem. Ce anume din ceea ce am trăit în copilărie are un efect asupra felului în care astăzi raționăm, relaționăm, a felului în care gândim despre noi și despre societate”, a mai spus cronicarul.

„Cred că tema centrală a cărții este aceea a memoriei ca ficțiune. Asta e o chestiune la care m-am gândit foarte mult, pentru că am avut și eu surpriza, despre care vorbește personajul principal, să descopăr că am văzut în copilărie un film - și am impresia că l-am reținut foarte bine - și după 25 de ani, la reluare lui, să-mi dau seama că existau o mulțime de scene pe care mi le aminteam prost. Pentru că memoria are darul acesta de a separa lucrurile și de a le construi altfel decât atunci când te-ai întâlnit prima oarpă cu filmul respectiv”, a explicat Boeriu.

„Și lucrul acesta este evident în Murmur, inclusiv în felul în care este construită povestea, firul narativ: când se referă la copilăria lui Matei și a Crinei, povestirea e la persoana a III-a, când este vorba despre autorul narator, pivestirea este la persoana I. Astfel, trecutul devine ce poate fi narat, pentru că nu mai știi cât din ceea ce ai trăit atunci mai corespunde realității. Aceste planuri se întretaie la un moment dat, către finalul cărții, când personajul își dă seama că și ceea ce trăiește astăzi se va transforma, cândva, în ficțiune”, a mai subliniat cronicarul. 

În completare, Miron Beteg a remarcat jocul de perspectivă între cele trei fire narative ale romanului: povestea bunicului, amintirile din copilărie ale lui Matei și notațiile - jurnal ale gazetarului Matei. „Doar notațiile gazetarului Matei sunt scrise la persoana I. M-am întrebat de ce celelalte sunt la persoana a III-a. Mie mi se pare un truc psihologic în această alegere. Pentru că atunci când scrii la persoana I totul este asumat, este tipul de text în care te implici total. Și atunci, episoadele din copilărie sunt scrise la persoana a III-a pentru ca autorul să-și ia un soi de distanță psihologică față de ceea ce se întâmplă”, a spus Miron Beteg.

„De ce simte nevoia personajul să-și ia distanță față de propria copilărie? Pentru simplul motiv că, datorită vieții pe care o duce în prezent, își  dă seama că niciodată copilăria nu e un univers al inocenței. Asta mi-a plăcut foarte mult la romanul lui Mircea, copilăria este un univers în care până și inocența poate fi mânjită. Astfel, apelul la acele amintiri devine un apel la traume, mai degrabă decât la sprijin”, a mai subliniat Beteg.

Romanul Murmur poate fi achiziționat din toate librăriile din țară și va fi lansat în perioada următoare în Cluj-Napoca, Bistrița, Arad, București, Brașov, Sibiu și Timișoara.