La Centrul de Valorificare a fructelor de pădure Oşorhei Binecuvântate de Dumnezeu, pădurile României dispun de cantităţi însemnate de fructe de pădure din cele mai variate şi valoroase specii. Recoltarea lor a constituit întotdeauna, pentru populaţie şi silvicultori, o preocupare de seamă în folosul industriei alimentare şi pentru valorificarea la export, aducând cetăţenilor câştiguri în bani, iar ţării, valută forte. Seceta excesivă din acest an a cam diminuat producţia unor sortimente. Cu atât mai mult, ar putea fi luate măsuri de compensare a pierderilor printr-o mai judicioasă organizare a preluării imenselor cantităţi de măceşe, porumbele, păducel, cătină şi altele ce-şi aşteaptă culegătorii, acum, când suntem în plin sezon. Din păcate, interesul este slab, fiindcă stârneşte nemulţumiri privind practica de a se prelua fructele de pădure numai de către pădurari. În data de 6 septembrie a.c., de exemplu, nişte cetăţeni veniseră la Centrul de Preluare a Fructelor de Pădure Oşorhei, să se intereseze de modul cum pot valorifica măceşe şi porumbele. În lipsa unor instrucţiuni, care ar putea fi afişate la vedere, măcar în sezon, au intrat în incinta unităţii să întrebe dacă şi-ar putea preda fructele culese şi să-şi primească banii. Nişte doamne din halele de sortare i-au trimis la Alparea, să-l caute pe pădurar, că numai el preia fructele de pădure. În loc să fie încurajaţi prin crearea unor condiţii cât mai bune pentru valorificarea fructelor de pădure care, altfel, zac şi se prăpădesc pe marginea pădurilor şi în liziere, culegătorii sunt trimişi să se plimbe cu maldărul în spate de la Fughiu la Alparea. Mai mult îi costă drumurile decât câştigul, ţinând cont şi de faptul că un kilogram de fructe de pădure se plăteşte doar cu 4.000 de lei, după cum spuneau doamnele de la Centrul Oşorhei. Oare să fie bătută în cuie această practică ce descurajează culesul fructelor de pădure? Şi la Oşorhei s-ar putea prelua fructele de pădure, fără a-i pune pe culegători să facă drumuri inutile.