În primul an de viață bebelușul, treptat, asimilează și dezvoltă deprinderi într-un ritm intens și trece de la neputință și dependență totală, la un anumit grad de autonomie. Procesul se continuă și este foarte important mai ales la început, deoarece, până la vârsta de 3 ani, copilul are pusă fundația personalității sale. Autonomia copilului se referă la abilitatea acestuia de a face independent activități, de a simți emoții, de a avea păreri proprii, de a fi responsabil și de a fi el însuși și este importantă deoarece are strânsă legătură cu: imaginea de sine, echilibrul interior, încrederea în capacitățile proprii, gradul de toleranță la eșec și capacitatea de a genera soluții, formarea de deprinderi de organizare și autocunoașterea.

Ca părinte trebuie să fii tu în primul rând autonom, să însoțești copilul în acest demers și să ai răbdare ca procesul să se desfășoare în ritmul particular al copilului.

În primul an de viață autonomia bebelușului se referă mai mult la mișcare, deplasare și comunicare. De la ridicarea capului până la mersul de unul singur în picioare, copilul parcurge niște etape în care poate fi susținut de către părinți și cu ajutoare provizorii, cum ar fi premergător, antemergător, ham bebe sau jucării de tras/împins. Până în jurul vârstei de 6 luni îi poți încuraja autonomia dacă:

  • Îl pui pe burtă în perioada de veghe, timp în care îl supraveghezi și chiar îl ajuți, dacă observi că are tendința de a se târâ sau rostogoli.

  • Îi pui la dispoziție jucării, obiecte colorate, pe care îl îndemni să le apuce singur.

  • Îl îmbraci confortabil, în așa fel încât să poată ajunge cu mâinile și picioarele la gură.

  • Îl antrenezi în mișcari care să îi solicite fiecare parte a corpului.

  • Îi cânți, silabisești, repeți cuvinte împreună cu copilul.

Între 6 și 12 luni bebe începe să stea în funduleț, să se târască, să stea în picioare susținut și apoi să meargă susținut sau chiar singur. Este perioada în care trebuie să verifici mediul în care se află, pentru a fi sigur, în așa fel încât să nu-i îngrădești mișcarea din teama de lovituri. Contribui la dezvoltarea autonomiei copilului dacă:

  • Îl încurajezi și susții să se ridice, să se așeze, să se cațere, să meargă susținut. Poți folosi opțional un ham bebe, pentru prima perioadă a mersului independent, mai ales în aer liber.

  • Îi oferi jucării de împins și tras, antemergător sau alte obiecte de care se poate ajuta în deplasare.

  • Nu te panichezi la orice cazătură, dar îl supraveghezi pentru a nu se accidenta sau speria.

  • Oferi copilului încălțăminte și îmbrăcăminte confortabilă și adecvată.

  • Vorbești mult cu copilul, repeți cuvinte, cântece, povești, îi explici ce faci când interacționați și îl îndemni să participe la activitățile de joc, hrănire, igienă, odihnă.

În al doilea și al treilea an de viață copilul mic ar trebui să fie deja autonom din punct de vedere al deplasării. Poate pentru unii copiii mai este necesar un ham bebe pentru ieșirile în parc, la plimbare pe asfalt sau beton, sau un cărucior tip sport, pentru atunci când obosește, dar este indicat să-ți stimulezi puiul să meargă cât mai mult pe jos. În acest fel el va interacționa direct cu mediul și își va dezvolta reacțiile de comunicare și apărare.

  • Antrenează copilul în activități casnice (să facă împreună cu tine) și crează-i spațiul personal.

  • Oferă-i jucării ce implică activități de mișcare și echilibru.

  • Joacă-te cu el orice joc îl pasionează.

  • Spune-i povești, răspunde la întrebări, explică-i pe înțelesul lui.

  • Obsevă-l pentru a-l cunoaște și ai răbdare când are manifestări emoționale.

  • Lasă-l să încerce, nu te grăbi să-l ajuți, nu răspunde în locul lui.

  • Laudă-l și oferă-i sprijin când îl cere.

  • Ia-l în călătorii, îndeamnă-l să aleagă, arată-i cum se procedează, când e vorba de aspecte noi.

  • Orice ai face nu folosi frica pentru a-l motiva.