Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2019 drept Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.

Satul este localitatea rurală ai cărei locuitori se ocupă mai mult cu agricultura. Este spațiul în care s-au format și păstrat de-a lungul timpului multe dintre valorile spirituale, culturale și identitare transmise până la noi. „Satele românești cu biserici și case țărănești, cu cimitire și morminte străjuite de cruci, cu ulițe și porți primitoare sunt purtătoarele unui limbaj tainic și vizibil al tradiției, al continuității fizice și spirituale ale acestui neam, sunt oglinzi ale sufletului românesc în care se arată astăzi, după caz, hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferența” (Patriarhul Daniel). „Veșnicia s-a născut la sat”, spunea Lucian Blaga. Eu cred că nu doar veșnicia s-a născut acolo, ci însuși timpul, libertatea, umanitatea. Acolo oamenii sunt altfel. Mai prietenoși, mai buni la suflet. Ei judecă altfel lucrurile, respectând obiceiuri străvechi și tradiții, dar punând pe primul loc omul, apoi pământul. Capriciile naturii pentru țărani sunt binecuvântări, sunt dar de la Dumnezeu. Mulți dintre cei care ne-am născut la sat am uitat de unde ne tragem. Nu știm să ne bucurăm de ceea ce ne oferă natura; dacă plouă ne udăm, dacă ninge e frig. Dacă nu avem telefoane performante, laptopuri sau tablete nu suntem în pas cu moda. Stăm toată ziua pe internet, pe facebook, pe messenger, pe bloguri… în loc să întâlnim oameni și să ne bucurăm de compania lor. Noi ăștia suntem. Se pare că, pe măsură ce societatea evoluează, libertățile oamenilor se restrâng tot mai mult, omul e tot mai îngrădit, mai supus regulilor și normelor. El nu mai face ceea ce dorește și se conformează și face ce zic și fac alții. Stau și mă întreb: cine este mai fericit? Țăranul sau omul modern? Biserica Ortodoxă Română susține dezvoltarea satului la nivel social, cultural și bisericesc. Omagierea satului românesc și a contribuției sale majore la devenirea istorică a poporului român este o necesitate și o demnitate. În acest context, pentru readucerea în actualitate și a-i omagia pe cei care au creat trăinicia românismului și a credinței în Dumnezeu, Patriarhia Română a proclamat anul 2019 an al satului românesc. O sărbătoare complexă și încărcată de pioase sentimente de respect și mulțumire pentru înaintași s-a petrecut duminică, 25 august, în satul Hotar, comuna Țețchea, într-un loc simbolic pentru legătura de Dumnezeu, de Cer și Pământ, de strămoșii noștri, prin vechea biserică de lemn, construită în anul 1714, anul jertfei supreme a Brâncovenilor pentru credința lor ortodoxă. După oficierea Sfintei Liturghii la Biserica nouă din sat, sute de săteni, autorități locale, literați au umplut platoul din jurul bisericii de lemn pentru a prăznui, alături de preoți, sărbătoarea omagială a preoților, învățătorilor și primarilor gospodari ce s-au perindat de-a lungul timpului în comuna Hotar. Un sobor alcătuit din 11 preoți, în frunte cu prea cucernicul protopop Simion Goga, au săvârșit Marea Taină a Sfântului Maslu. Apoi, au urmat câteva luări de cuvânt. Prof. univ. dr. Ion Simuț, fiu al satului, profund emoționat, și-a exprimat dragostea și atașamentul față de satul natal, respectul și aprecierea față de înaintași, concluzionând că biserica și credința în Dumnezeu sunt elementele esențiale ale unității neamului. Cuvântul de învățătură al părintelui protopop a omagiat înaintașii ce au contribuit la dezvoltarea satului românesc, cu toate elementele ce îl individualizează: credința în Dumnezeu, tradițiile și cultura populară, simboluri ale identității noastre naționale. „Am venit să sărbătorim satul românesc, aici, lângă istorica biserică de lemn, mărturie vie a existenței și perenității românismului și a credinței în Dumnezeu”. În cuvântul său, preotul paroh Horațiu Bocșan a mulțumit părintelui protopop pentru prezență și cuvântul de învățătură, a mulțumit sătenilor prezenți și preoților slujitori pentru omagierea împreună a satului românesc, a Domniei sale Țăranul, a locului în care trăim. Un vânt puternic a întrerupt ceremonia, reluată în biserică, prin intervenția inedită a d-nei Mihaela Dindelegan, o îndrăgită și talentată poetă din Bihor, care a scris câteva versuri legate de eveniment: „Se-adună sfinții-n strană la Hotar, /Biserica din temelii se-nclină, /Și cântă cor de îngeri în altar,/ Chemând lumina peste noi să vină./ Istoria e scrisă-n os și lemn,/ Părinții noștri au purtat-o-n sânge,/ Și ne-au transmis prin veacuri un îndemn, /Să nu-l nesocotim pe cel ce plânge./ Azi, parcă, Cerul s-a apropiat/Și satul cu a lui căruntă divă,/ Se-ntoarce spre copiii ce-au plecat,/ Biserica cea veche o umplură!/ Le spune și acum: „Veniți `napoi!/Acasă e aici,/La plug și boi!”.

Tot în biserică s-a oficiat slujba parastasului omagial pentru înaintașii satului. Apoi părintele paroh Horațiu Bocșan a înmânat diplome de apreciere și mulțumire pentru cei care și-au adus contribuția la dezvoltarea comunei și satului Hotar, a bisericilor și a celorlalte instituții din comună. Ceremonia s-a încheiat pe dealul Cionc, situat la marginea satului, unde s-a sfințit o Troiță, cu chipul lui Iisus, ca semn al unității și credinței în Dumnezeu. Chipul Lui Iisus este înconjurat de un brâu împletit din trei mănunchiuri ce simbolizează Sfânta Treime, brâu ce îl găsim și în biserica de lemn. Tot în cinstea evenimentului s-a organizat un panou cu icoane pictate pe sticlă, realizate de elevii din ciclul primar în cadrul taberei de vară organizată de biserică. Un fapt inedit și probabil unic în bisericile noastre ortodoxe se referă la cei doi fii ai părintelui paroh Horațiu, Rareș și Horea, de 12 și 11 ani, care cântă în strană, dar și la alte ceremonii religioase. Vocile lor cristaline și curate înnobilează slujbele și evenimentele religioase. De asemenea, merită remarcate valorile spirituale promovate de cei trei preoți din familia Bocșan, care în bisericile și parohiile pe care le păstoresc realizează evenimente religioase și nu numai, ca elemente de educație morală și creștină.