Un bihorean de la poalele Munţilor Apuseni are o pasiune aparte. Cutreieră codrii Bihorului şi se întoarce acasă cu... rădăcini. Cu migală şi pricepere le transformă în piese de mobilier unicat, adevărate opere de artă. Lemnul dur, strâmb şi solid, crescut în roca munţilor, capătă o strălucire şi frumuseţe aparte.

Sebastian "Mircea" Dan din satul Şuştiu (comuna Lunca) şi-a descoperit pasiunea în urmă cu şase ani. Electromecanicul auto de 44 de ani lucrează rădăcinile în timpul liber, când pur şi simplu se simte transpus într-un univers deosebit. "În timpul liber, datorită acestor rădăcini descopăr adevărate comori subterane pe care le aduc la lumina zilei, iar ele prind viaţă în urma unor proceduri de uscare şi prelucrare la care sunt supuse", ne-a spus Mircea. Materia primă, evident rădăcina, este colectată în urma unor exploatări forestiere, dar mai ales în urma realizării unor drumuri forestiere, când acestea sunt imediat duse în atelier şi păstrate la uscat între 12-18 luni, la o lumină naturală, fără a fi însă în contact cu razele soarelui. Pentru realizarea - evident naturală - a unor culori diferite, atunci rădăcina este decojită în etape succesive la o diferenţă de câteva luni. În această perioadă însă, rădăcina este supusă unor tratamente anticarii la un interval de trei luni, lemnul preponderent fiind fagul, cireşul, merişorul, dar mai ales carpenul, datorită striaţiilor, care oferă un farmec aparte produsului finit. Din aceste rădăcini Mircea are o adevărată colecţie de mobilier rustic - mese, bănci, dulapuri, veioze, cuiere, suporţi de flori, candelabre, balansoare, rame pentru oglinzi şi alte diferite ornamente - practic având la domiciliu o adevărată colecţie lemnoasă, care a "prins viaţă" în urma unui ciocan şi a unei dălţi - din lemn - mânuite cu mare măiestrie. De mic a fost atras de mirajul motoarelor, având ca atare o meserie în domeniu, dar întotdeauna "am fost fascinat de frumuseţile naturii, iar faptul că locuiesc într-o zonă montană a avut darul să-mi ofere această pasiune, dar mai ales imagini spectaculoase atunci când din pământ rădăcinile sunt scoase la suprafaţă" spune plin de satisfacţie Mircea. De altfel la locuinţa lui priveliştea este una ca-n poveşti prin expoziţia permanentă, însă trebuie specificat că întotdeauna produsul finit realizat este dintr-o singură rădăcină, el doar ajustând anumite părţi şi păstrându-i forma iniţială, niciodată asamblând două sau mai multe rădăcini, care la final sunt tratate - nu toate însă - cu impregnant, rămânând la culoarea lor naturală, iar protecţia finală fiind realizată cu un lac incolor. "De fapt cred că această iubire a naturii o am de la bunicul meu care a fost tâmplar şi vreau să subliniez că şi fiul meu Robert, student în anul întâi la horticultură, secţia peisagistică, în cadrul Facultăţii de Protecţia Mediului Oradea, participă efectiv la multe lucrări, noi conlucrând foarte bine", a adăugat Mircea, care nu s-a gândit să facă din această pasiune o afacere, ci ar fi foarte încântat dacă ar putea participa la câteva expoziţii, prin care vizitatorii să poată admira, dar mai ales să se bucure de frumuseţile nesăbuite care se pot realiza din nişte rădăcini care pentru mulţi sunt nefolositoare.