Poet, prozator, critic, publicist, profesor, Viorel Horj (1941-2004) a fost o personalitate complexă.

„Ofrandă vocalei”, „O mie de lucruri”, „Imposibilul zbor de la cuib”, „Vestitorul din amurg” sau „Muntele acvilelor” sunt doar câteva dintre operele apreciatului literat bihorean, care, pe drumurile vieții, pe suișurile nebănuite ale creației și, în cele din urmă, în spațiul eternității, a păstrat o indisolubilă legătura cu locurile natale. Trecut în eternitate la 8 iulie 2004, Viorel Horj rămâne în atenția publicului prin complexa și consistenta sa operă literară.

Sâmbătă, 25 aprilie, la 79 de ani de la nașterea poetului, Școala Gimnazială „Viorel Horj”, Primăria comunei Drăgănești și cea a municipiului Beiuș l-au omagiat pe patronul spiritual al instituției de învățământ menționate. Anul acesta, festivitatea aniversară s-a desfășurat sub semnul regulilor de distanțare socială impuse de pandemia de coronavirus. În aceste condiții, la eveniment au participat doar trei persoane: Petru Mlendea-Căluș – primarul municipiului Beiuș, Mariana Petruse – directoarea Școlii Gimnaziale „Viorel Horj” Drăgănești și Mirela Boța, referent la Casa de Cultură „Ioan Ciordaș” Beiuș.

După ce a depus o jerbă de flori la bustul lui Viorel Horj, aflat în curtea școlii care-i poartă numele, primarul Petru Mlendea-Căluș a evocat personalitatea regretatului poet născut la Drăgănești și devenit beiușean prin apartenența la comunitatea vulcanistă: „Alături de Primăria Drăgănești și de școala care-i poartă numele, cinstim memoria celui care a fost poetul, prozatorul, criticul literar Viorel Horj. De ce și Beiușul? Pentru că, născut în Drăgănești, a urmat cursurile Liceului Samuil Vulcan, a fost absolvent vulcanist și, după terminarea facultății, s-a întors în calitate de cadru didactic, la Beiuș. În ultima parte a vieții, s-a îndreptat spre Oradea, unde, pentru o perioadă a fost conducătorul Direcției de Cultură Bihor. Niciodată, după cum spunea și el, nu a zburat departe de cuib, având, de altfel, și o lucrare cu un nume asemănător, iar noi, cei mai în vârstă, îl vedem parcă și acuma, alături de Nicu Brânda și de alți intelectuali, plimbându-se pe străzile Beiușului.

Suntem datori să-i cinstim memoria pentru că, la rându-i, face cinste Drăgăneștiului, Beiușului, colegiului vulcanian, întregii Țări a Beiușului, am putea spune!”