„O veste minunată” a fost transmisă prin cântarea îngerilor către păstorii din Betleem, în noaptea în care s-a născut Pruncul Isus. 

Cântarea îngerilor este o veste care unește cerul și pământul, adresând Cerului laude și gloria sosirii Mântuitorului, iar oamenilor le vestește nașterea lui Isus, darul Sfântului Crăciun, care aduce pace, bună înțelegere și dragoste între toți locuitorii pământului. Credincioșii din întreaga lume s-au străduit să întâmpine și să sărbătorească „Vestea minunată” că, la Betleem, Sfânta Fecioară Maria a născut pe Mesia. Pregătirile Sfântului Crăciun sunt, an de an, un prilej de curățenie interioară a sufletului, un îndemn și o dovadă a spiritualității creștinești, care este susținută și de activități gospodărești și culinare tradiționale. Toate comunitățile își îmbracă și împodobesc bisericile în straie de sărbătoare, care tind să reprezinte cât mai semnificativ momentul Sfânt al Nașterii lui Isus, a Atotputernicului Mântuitor. Vibrația emoționantă a clopotelor, pline de sunetele magice care prevestesc vestea minunată a venirii pe lume a lui Mesia, a grăbit pașii enoriașilor spre lăcașurile sfinte, pentru a participa la Sfânta Liturghie a Sfântului Crăciun.

Revelația și admirația credincioșilor la trecerea pragului „Sanctuarului Maicii Domnului” din Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Oradea a fost puternic afectată emoțional de impresionanta creativitate a construcției care simbolizeză Ieslea, locul în care rugăciunea Sfintei Fecioare Maria a străbătut Cerurile și s-a înfăptuit iar nașterea Pruncului Isus, ce aduce bucurie și speranță în sufletele tuturor.

Intensitatea spirituală care copleșește sufletul credincioșilor cu ocazia sfintei sărbători este oferită de Sanctuarul Maicii Domnului, prin grija, dăruirea și dorința rectorului, preotul Iulian Robu, care, prin desăvârșirea consacrării, a transmis un adevăr cunoscut numai din Învățăturile Ordinului Franciscan despre Sfântul Francisc de Assis, născut pe paie, într-un grajd, în mijlocul animalelor.

Amănuntele evenimentului sunt fascinante, prin asemănările care, redate de preotul paroh Iulian Robu OFMConv., dovedesc autenticitatea celor prezentate, astfel: prima iesle de Crăciun a fost realizată de Sfântul Francisc de Assisi. Totul s-a petrecut pe 25 decembrie 1223, la Greccio, o localitate din Italia. Sfântul Francisc, cu ajutorul unor păstori, țărani, nobili şi călugări locali, a pus într-o grotă o iesle umplută cu paie, alăturându-i un asin şi un bou, pentru ca totul să semene cu grajdul unde s-a născut Isus. Episodul a fost magistral pictat de Giotto, într-o frescă care ornează şi acum Bazilica superioară de la Assisi. Toți locuitorii orașului au venit în jurul fraților și au asistat la Liturghia de la miezul nopții. Erau atât de numeroși, cu lumânări în mână, încât pădurea era luminată ca în plină zi.

Liturghia a fost celebrată deasupra ieslei care folosea ca altar. Legenda spune că, deodată, un prieten al sfântului Francisc văzu un prunc în iesle. Părea că doarme… Francisc se apropie, luă copilul cu tandrețe, apoi pruncul se trezi, surâse sfântului, îi mângâie obrajii și îi atinse barba cu mânuțele. Prietenul său înțelese că Isus apărea adormit în inimile oamenilor și că Francisc este cel care l-a trezit prin cuvântul și prin exemplul său.

Francisc, care asista preotul la altar în calitate de diacon, vorbi atât de bine mulțimii despre nașterea lui Isus și despre ceea ce înseamnă Crăciunul, încât toți se simțiră umpluți de bucurie. Anul următor, locuitorii din Greccio povestiră cu atâta admirație despre minunăția acelei nopți de Crăciun încât, puțin câte puțin, au început să reconstituie, în grotă sau în alte locuri, scena emoționantă a Nașterii lui Isus.

Emoționantă această autenticiate a transmiterii din generații în generații a obiceiului de a prezenta nașterea Mântuirorului Isus, prin semnificația ieslei, incluzând tradiția Crăciunului.

Sfântul Altar al Sanctuarului Maicii Domnului este cu adevărat un „colţ de rai”, fiind împodobit cu statuia Pruncului Isus aducător al razelor binefăcătoare din Cerul Divin asupra Tabernacolului, aflat sub straja celor doi îngeri în mijlocul minunatelor exemplare de flori viu colorate şi atrăgătoare.

Simbolul Sfântului Crăciun este oferit de cele mai înălţătoare clipe de sărbătoare, prin faimoșii brazi împodobiți cu chirlande, podabe, beteală și globulețele albastre semnificând prin aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu, prin harul desăvârșit al patronajului spiritual în Sanctuarul Eparhial al Maicii Domnului.

Întregul locaș sfânt s-a îmbrăcat și împodobit într-o lumină care a strălucit și a vestit minunea pe care o așteptam și pe care am sărbătorit-o cu multă evlavie și deosebită bucurie.

Miorița SĂTEANU